Duhul Sfînt

0
0

Vă rog să-mi explicaţi mai amănunţit următoarele : \”De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. (Matei 12:31-32). Mulţumesc.

  • a întrebat 13 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Răspunsul la întrebarea dvs s-ar rezuma la această întrebare: Păcatul împotriva Duhului Sfânt nu se poate ierta deloc???

Să vedem cum tâlcuiește aceasta Ioan Gură de Aur:
Ce vrea să spună Domnul prin aceste cuvinte?
„Multe ați spus împotriva Mea! zice El. Că sunt un înșelător, că sunt împotriva lui Dumnezeu. Vă iert acestea, dacă vă pocăiți, și nu vă pedepsesc. Dar defăimarea Duhului nu se va ierta nici acelora care se pocăiesc. Cum e cu putință asta? C-a fost iertat și acest păcat celor ce s-au pocăit. Mulți din cei care au defăimat au crezut mai târziu și toate păcatele li s-au iertat. Ce înțeles au, dar, cele spuse? Că dintre toate păcatele acesta singur nu se poate ierta? Pentru ce oare? Pentru că despre Hristos iudeii nu știau cine este, dar despre Duhul aflaseră de multă vreme. Tot ce-au grăit profeții au grăit prin Duhul Sfânt; toți cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clară despre Duhul Sfânt. Înțelesul cuvintelor lui Hristos este deci acesta: „Fie! spune El. Puteți păcătui față de Mine, din pricina trupului cu care sunt îmbrăcat; dar nu puteți spune și de Duhul Sfânt: „Nu-l Cunoaștem!”. De aceea defăimarea voastră nu vă va fi iertată și veți fi pedepsiți și aici și dincolo”. Mulți au fost pedepsiți numai aici, de pildă, desfrânatul din Corint (1 Cor. 2,6) și corintenii care s-au împărtășit cu nevrednicie cu dumnezeieștile taine. (1 Cor 11,18-32) „Dar voi, continuă Hristos, veți fi pedepsiți și pe lumea aceasta și pe cealaltă. Vă iert toată defăimarea adusă Mie înainte de răstignire! Vă iert chiar și răstignirea! Numai pentru necredința voastră nu veți fi pedepsiti!” Că nici cei care au crezut înainte de răstignire nu aveau o credință totdeauna deplină.
Înainte de patimi Hristos poruncea să nu-L facă nimănui cunoscut; iar în timpul răstignirii a spus că le-a iertat lor păcatul acesta: „Dar cele ce ați spus despre Duhul Sfânt, acelea nu vor avea iertare!”. Că Domnul S-a Gândit la defăimările aduse Lui înainte de răstignire se vede din cuvintele pe care le-a adaugat: „Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice cuvânt împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta lui”
Pentru ce? Pentru că Duhul Sfânt vă este cunoscut, spune Hristos, pentru că ați păcătuit față de fapte evidente. Chiar dacă spuneți că pe Mine nu Mă cunoașteți, dar nu puteți spune că nu cunoașteti pe Sfântul Duh, că scoaterea demonilor și tămăduirile sunt lucrarea Sfântului Duh. Deci nu M-ați ocărât numai pe Mine, ci și pe Duhul cel Sfânt. De aceea osânda voastră este de neînlăturat și aici și dincolo.
Dar mai zice și sfântul Maxim Mărturisitorul în Filocalia volumul 2:
Ce înseamnă hula împotriva Duhului şi cum: «Tot păcatul se va ierta oamenilor, dar celor ce vor huli nu li se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel viitor»?
Răspuns:
Întrebarea cu privire la hula împotriva Duhului Sfânt îşi are dezlegarea aceasta: Domnul făcând multe vindecări, iudeii puneau lucrările Duhului în socoteala stăpânitorului dracilor. Iar cuvântul că nici aici, nici în veacul viitor nu vor avea iertare cei ce hulesc, trebuie înţeles precum urmează: Zic unii dintre cei ce au cercetat acestea prin Duhul, că sunt patru feluri de iertare a păcatelor: două aici şi două în veacul viitor. Fiindcă memoria nu e în stare să-şi amintească greşelile timpului întreg, ca omul să se pocăiască aici pentru ele, Stăpânul firii, în iubirea Sa de oameni, a rânduit, cum s-a zis, şi pentru noi cei ce nu ne pocăim două moduri de pocăinţă în veacul viitor. Astfel, când unul păcătuieşte aici cu indiferenţă, dar apoi face bine tot cu indiferenţă, fie mişcat de milă sau simpatie faţă de aproapele, fie de alte motive filantropice, faptele lui vor fi cântărite în veacul viitor la vremea judecăţii şi, văzându-se înclinarea lui spre cele din urmă, va dobândi iertare.
Acesta este un mod. Iar al doilea e următorul: Când vreunul e vinovat de păcate, dar auzind cuvântul Domnului: «Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi» se teme şi nu judecă pe nimeni când cercetează cele făptuite, nu va fi judecat, ca unul ce a păzit porunca. Căci nu uită de făgăduinţa dată prin porunca Sa Cel atotnemincinos.
Iar celelalte două moduri se referă la iertarea de aici, când cineva, aflându-se în păcate, e lăsat de Providenţă cu bun rost în neajunsuri, în nevoi, în boli. Căci fără să ştie acela, Dumnezeu îl curăţeşte prin unele ca acestea. Şi dacă acela, încercat în felul acesta, mulţumeşte, ia plată pentru mulţumire. Iar de nu mulţumeşte pentru certările de pe urmă păcatelor sale, de păcate se curăţeşte, dar încasează pedeapsa pentru nemulţumire. Pe urmă, pentru tot ce păcătuieşte cineva faţă de oameni i se dau prilejuri de iertare, cum a arătat cuvântul. Căci păcătuind cineva faţă de un om, dar făcând bine altui om, aceeaşi fire faţă de care a păcătuit îl şi apără.
Să-l ascultăm și pe Sfântul Vasile cel Mare:
Iar cât de rău este a prihăni cineva pe cei sporiţi în fapta bună ca pe nişte făţarnici şi răi, martor este Marele Vasile, numind răutatea aceasta hulă împotriva Duhului Sfânt. Că aşa zice: „Să ne temem, nu cumva şi noi împreună cu cei ce hulesc împotriva Duhului Sfânt, să ne muncim şi aici şi acolo… Fiindcă este arătat că şi acum acela huleşte împotriva Duhului Sfânt, care întoarce pe dos lucrarea şi rodurile Sfântului Duh; pe care o pătimim cei mai mulţi şi cu primejdie ne muncim. Căci pe cei ce se silesc la fapta bună, îi numim slăviţi în deşert, iar pe cei ce arată râvnă curată, îi prihănim ca pe nişte mânioşi. Şi multe de acestea cu păreri viclene, minţind îi defăimăm.”
Dar mai spune și Sfântul Paisie Aghioritul (eu îl consider sfânt, deși nu e canonizat), în cartea „Cu durere si dragoste pentru omul contemporan”: Dacă oamenii de azi, care trăiesc în păcat, ar recunoaște cel puțin asta, Dumnezeu i-ar milui. Însă ei îndreptățesc cele nejustificabile și elogiază păcatul. Asta este și cea mai mare hula împotriva Duhului Sfânt: păcatul să-l considere progres și morala s-o numească înapoiere. De aceea au mare plata, mare preț cei ce se nevoiesc în lume și-și păstrează viața curată.”
Dar dacă este cineva cine citește aceasta și deznădăjduiește să știe că după sfinții părinți, este mai rea deznădejdea decât păcatul, și că cel ce deznădăjduiește face cel mai rău lucru tăgăduind astfel că Dumnezeu ar fi iubire.
Am văzut în cărțile care îndrumă pe oameni pe calea rugăciunii lui Iisus, că este o etapa când îi vine la om în gand hula și alte lucruri groaznice, dar acestea le spune dracul scopul fiind să-l facă pe om să deznădăjduiască. Și voi încheia cu cuvintele sfinților părinti: Ce poate păcatul unde este pocăința? Doamne ajută să se folosească de cuvintele sfinților toți robii tăi, ca să nu fie spuse în deșert!

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.