0
0

Bună seara părinte, Hristos a Înviat. Sunt o mamă a unei fetițe de 7 ani, am trăit cu tatăl ei aproximativ 7 ani în concubinaj, fără a fi căsătoriți (cu bune și cu rele), ne-am despărțit în vară. Eu în iarnă, am avut pe altcineva. Tatăl fetiței a aflat și deși eram despărțiți, am avut parte de scandaluri și amenințări și a reușit să mă despartă de cealaltă persoană. Mi-a fost foarte greu să-mi revin, plângeam nopțile, depresii, țipam la fetiță și la toată lumea, nu-mi mai păsa de nimeni. Încă și acum am un nod în gât…Tatăl fetiței pe lângă toate, a încercat să se sinucidă, dar s-a speriat și și-a făcut doar o rană la vena de la o mână. A fost la preot, s-a spovedit, a început să se roage, să se schimbe (cum zice el). Au trecut 4 luni de atunci, în care mă roagă să-l iert, să-i mai dau o șansă familiei, că mă iubește cu adevărat, că mâine se căsătorește la Biserică cu mine (ceea ce în 7 ani nu a vrut nici în ruptul capului). Eu nu știu ce să fac…. ce să fac??? Dacă l-aș accepta, cu căsătorie cu tot, știu că aș face fericiți 2 persoane- pe el și pe fetița noastră. Sunt conștientă că nimeni nu îmi va iubi fetița mai mult decât tatăl ei. Dar nu știu dacă eu aș fi fericită (sau nu prea mai contează asta, nu?). Nu ar fi o minciună în fața Domnului să mă căsătoresc cu cineva pentru care nu am sentimente? Sau poate sentimentele vor veni mai târziu…. sau poate nu contează, căci dragostea dispare cu timpul și nu rămâne decât afecțiunea și respectul… nu știu ce să fac, sunt foarte confuză, aș vrea să fac ce e mai bine pentru ei, dar mi-e frică să nu ajung să-i rănesc mai tare în timp, mă rog Paraclisul Maicii Domnului, dar mintea mea e derutată… nu știu care cale să o iau… Vă rog ajutați-mă să înțeleg… dacă se poate înțelege ceva… Vă mulțumesc.

  • a întrebat 13 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Cu adevărat a Înviat! Lungă și tristă istorie din punct de vedere sufletesc pentru ambii, căci toate problemele și necazurile le aduc păcatele. Și deoarece trăiați în curvie, cum ați vrut să fie armonie?! Eu nu știu ce să vă sfătui să faceți, oricum vă veți decide singură, împreună cu duhovnicul și cu tatăl fetiței, căci e cel mai bine astfel. Doar un lucru știu, că unde dragoste nu e, nimic nu este. Și toate legile, faptele duhovnicești pe dragoste se bazează, fie și frățească. Eu la dvs văd mai mult o resemnare, decât o hotărâre de a decide ceva și a o lua pe strada justă. Gândul îmi spune să nu vă pripiți cu decizia (văzând că oricum în nelegiuire ați trăit până acum cu el), să mai așteptați și puneți toate bine la punct. Spovediți-vă, rugați-vă Domnului să vă arate calea și lăsați-vă în mâinile Sale, și o să vedeți cum se vor calma apele și veți vedea limpede ce și cum să alegeți. Căci decât să te cununi în fața lui Dumnezeu, apoi scandaluri, să te desparți mai mare păcat veți avea atunci, deoarece un bărbat poți să ai. Când îți alegi un soț, trebuie să te gândești nu numai la tinerețe și zile cu soare, ci și dacă vei îmbătrâni cu el, fiind alături și la bine și la rău, ajutându-vă reciproc în mântuirea sufletelor voastre.

Cu răbdare, calm, trezvie duhovnicească și cu inima să alegeți! Să vă ajute Dumnezeu!

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.