un prost

Hristos a Înviat! Cu aceeaşi adresare „femeie” i se adreseză şi în alt verset, „Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” (Ioan 19, 26-27). Mulţi sectari consideră că în această adresare este o desconsiderare a mamei Sale de către lisus Hristos, de vreme ce i se adreseaza cu apelativul „femeie”. Dar nu este nici pe departe aşa căci în primul caz i-a ascultat rugămintea, iar în al doilea a încredinţat-o din iubire şi recunoştinţă Sfântului Ioan Evanghelistul, de vreme ce ea nu mai avea pe nimeni. Termenul în cauză trebuie luat în înţeles de gen sau sex, cum se vede şi din aceea că tot aşa s-au adresat şi cei doi îngeri Mariei Magdalena la mormânt: „Femeie, de ce plângi?” (Ioan 20, 3), precum şi cei doi bărbaţi, care s-au arătat la Înalţarea la cer a Domnului, zicând către Apostoli: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer?” (Faptele Apostolilor 1, 11). În ambele cazuri cuvintele „femeie” sau „bărbat” n-au fost rostite cu dispreţ, ci dimpotrivă, în chip mângâietor. Un alt argument îl constituie paralela care se face între vechea Eva şi „noua Eva”, cum a fost numită de către Biserica Maica Domnului. În acest sens „Arhanghelul Gavriil i se adresează numind-o „binecuvântată între femei”, nearatând dispreţ faţă de cea plină de har, ci descoperind o veche taină: zdrobirea capului şarpelui prin femeie (Facere 3, 15) şi faptul că ea va fi acea tainică şi duhovniceasca Evă, care va naşte pe Noul Adam, Hristos, Care va aduce viaţă în lume”. La cele menţionate anterior s-ar mai putea adăuga o explicaţie Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi om deplin. Şi şi-a manifestat ambele firi, voinţe şi lucrări, prin unicitatea Ipostasului Său. În funcţie de scopul pe care îl urmărea prin predica sau prin faptele Sale minunate, El şi-a pus în evidenţă una sau cealaltă dintre firi, tocmai pentru a-i încredinţa pe Apostoli şi pe cei ce erau cu ei, de realitatea unirii ipostatice a celor două firi. În ambele cazuri menţionate, nunta din Cana Galileii şi răstignirea de pe Golgota, Mântuitorul Hristos a vorbit ca Dumnezeu; în primul caz, deoarece din acel moment avea să-şi manifeste puterea Sa dumnezeiască (prima minune săvârşită), anunţând El însuşi iminenţa acestei revelaţii „încă n-a venit Ceasul Meu” (Ioan 2, 4), cunoscând, ca Dumnezeu, dinainte ceea ce se va întâmpla la Cana Galileii; în al doilea caz, fiindcă misiunea Lui pe Pământ se apropia de sfârşit, după înviere toţi având să se încredinţeze de dumnezeirea Lui, îndeosebi prin Înalţare.

Doamnă Atotstăpânitoare, Care ai născut cu nespusă minune pe Domnul Cel Iubitor de oameni, pe Acela roagă-L să ne miluiască pe noi!

Prot Victor Mihalachi