Doamne ajută

Cu adevărat a Înviat! Dragă Marius, lupta pe care o avem împotriva duhului curviei şi al poftei trupeşti începe să supere pe om de la cea dintâi vărstă. Mare şi cumplit războiul este acesta şi luptă îndoită cere. Căci acest razboiul este îndoit, aflându-se şi-n suflet şi-n trup. De aceea trebuie să dăm lupta din două părţi împotriva lui. Prin urmare nu ajunge numai postul trupesc pentru dobândirea desăvârşitei neprihăniri şi adevăratei curăţii, de nu se va adăuga şi zdrobirea inimii şi rugăciunea întinsă către Dumnezeu şi citirea deasă a Scripturilor şi osteneala şi lucrul mâinilor, care abia împreună pot să oprească pornirile cele neastâmpărate ale sufletului şi să-l aducă înapoi de la nălucirile cele de ruşine. Mai înainte de toate însă, foloseşte smerenia sufletului, fără de care nu va putea birui nimeni, nici curvia, nici celelalte patimi. Deci de la început trebuie păzita inima cu toată străjuirea de gândurile murdare. „Căci dintru aceasta purced, după cuvântul Domnului, gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii” şi celelalte. Deoarece şi postul ni s-a rânduit de fapt nu numai spre chinuirea trupului, ci şi spre trezvia minţii, ca nu cumva, întunecându-se de mulţimea bucatelor, să nu fie-n stare să se păzească de gânduri. Doctorul sufletelor noastre a pus doctoria în ascunzişurile sufletului, unde ştie că stau şi pricinile bolii, zicând: „Cel ce caută la muiere spre a o pofti pe dânsa, a şi preacurvit cu ea întru inima sa”. Prin aceasta a îndreptat nu atât ochii cei curioşi şi desfrânaţi, cât sufletul cel aşezat înăuntru, care foloseşte rău ochii cei daţi de Dumnezeu spre bine. De aceea şi cuvântul înţelepciunii nu zice: „Cu toată străjuirea păzeşte ochii tăi”, ci: „Cu toată străjuirea păzeşte inima ta”, aplicând leacul străjuirii, mai ales aceluia care foloseşte ochii spre ceea ce voieşte. Aşadar aceasta să fie paza cea dintâi a curăţiei noastre: de ne va veni în cuget amintirea vreunei femei, răsărită prin diavoleasca arătare, îndată s-o alungăm din inima noastră, ca nu cumva, zăbovind mult la această amintire, amăgitorul celor neiscusiţi să rostogolească cugetul de la aceste feţe, la năluciri ruşinoase şi vătămătoare, apoi să treci şi la fapte. Să ne păzească Domnul pe toţi de ele şi să ne rugăm să ne dea trezvia minţii mereu!

Cu râvnă întru Domnul,Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie