Mulţumesc

Mesaj: Hristos a Înviat! Nu ştiu de ce, dar citind mesajul tău ochii mi s-au umplut de lacrimi, aşa, din senin… sincer îţi mulţumesc. Eu am susţinut experienţa mea cu argumente şi exemple crezând că poate fi util şi celor care citesc pentru că şi eu din greşeli am învăţat, dar, iată, am acumulat experienţe care acum nu-mi ajută la nimic. Sunt prizonieră propriului meu trup şi chiar a minţii mele. Mă doare, rău mă doare, dar chiar dacă situaţia mea îmi provoacă un mare disconfort şi port o iubire făcută din lacrimi şi suspini eu încă mai nădăjduiesc ca într-o zi voi vedea luminiţa de la capătul tunelului. Trebuie să existe şi o mângâiere şi pentru cei care plâng. Iisus este sensibil faţă de neputinţele noastre şi scriind aici am comunicat durerea, am adus în faţa lui Dumnezeu necazurile mele pentru că ştiu că EL este mişcat de strigătul meu, de strigătul nostru. Nu poate rămâne indiferent, nu, nu cred, pentru că EL ESTE PLIN DE MILĂ ŞI ÎNDURARE. Matricea durerii mele şi-a spus cuvântul adevărat, sunt la capătul puterilor, memoria mea emană numai durere şi tristeţe, parcă totul în jurul meu este mort, însă fiul meu mă ţine-n viaţă şi nu-n ultimul rând credinţa, aşa cum este ea slăbită, dar mai cred, o picătura de credinţă-n inima mea a prins rădăcină. La urma urmei pe un cal mort oricât l-ai bate nu-l mai trezeşti-n veci, aşadar: Doamne, facă-se voia ta şi nu a mea! Iertaţi-mă, eu am spus doar adevărul, căci mă săturasem să stau cu capul în nisip şi faptul de a nu spune adevărul este cum am îngropa aur. Iertaţi-mă, am zis că nu mai intru, rămân în umbră, dar am ţinut să-i răspund Violetei. Mulţumesc Violeta, Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine şi familia ta. Complimente nu-n ultimul rând acestei structuri care trudeşte pentru noi păcătoşii. Doamne ajută! Cu respect..