Iadul

Părintele Cleopa a spus aşa: „Ce este iadul? Să ştiţi că iadul este împărăția morţii; iadul este locul acela unde se chinuiesc, după dreptatea lui Dumnezeu, dracii şi toţi care au mâniat pe Dumnezeu şi au făcut voile lor în această lume. Iadul este împărăţia dracilor, a cărui poartă este deznădejdea, curte sunt legăturile; ferestre – întunericul; masa – reaua împuțiciune şi putoare; mâncare este foamea, băutura este setea, ceasornic este plânsul, aşternut este văpaia, orânduiala este tulburarea cea fără rânduială a prăpastiei acelea groaznice. Dar ştiţi dumneavoastră câte feluri de munci are iadul? Nouă feluri de munci sunt în iad şi toate sunt veşnice şi foarte grele.Prima muncă este intunericul, cum arată marele prooroc Isaia. Dar nu întunericul acesta, pe care-l vedem noi pe pământ. Întuneric pipăibil. Ai văzut în Egipt, în pământul Ghesem, că unde erau evreii, era lumină şi-n tot Egiptul era întuneric? Nimeni nu ştia pe unde să meargă. Dumnezeu ce nu poate? Toate-s la Dânsul. Întuneric pe lumea asta, dar celalalt întuneric îi veşnic. Acolo este întuneric aşa de tare, încât îl poţi pipăi cu mâna. Aceasta o zice dumnezeiescul Iov: Mă voi coborî-n pământul întunericului celui veşnic, care nu are lumină, dar nici tămăduire-n veac. De întunericul acela a amintit şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa, când zice: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi aruncaţi-l pe el întru întunericul cel mai dinafară, arătând prin aceasta, cum zice şi dumnezeiescul părinte Efrem Sirul, că este un întuneric greu. Deci, cea dintâi muncă ce stăpâneşte iadul este întunericul acela negrăit şi neînchipuit. El e un chin, şi nici un fel de văpaie şi foc nu-l acoperă şi mistuie. Acel de dincolo nu acoperă şi nu face lumină în acel întuneric. Dar nu este foc de acesta ca al nostru, care se face ca să dea lumină; focul acesta, chiar de ar arde pe cineva, dar dă lumină; acela, însă, este foc negru ca păcura şi de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta. Aşa spune fericitul Ieronim. Cât de mare este focul unde se topeşte oţelul, totuşi este neînchipuit de slab faţă de focul iadului, ca şi cum ar fi zugrăvit pe pereţi. Ai vedea un foc zugrăvit pe perete cu vopsea şi nu te frigi. Aşa este de slab focul acesta faţă de focul iadului. Focul nestins nu mai are acolo nevoie de materie, cum zice Sf. Efrem: „Că nu sunt oarecare care-l aprind cu materie din lumea aceasta”. Acolo este foc nestins, nu este foc cu lemne aprinse, ci arde cu urgia mâniei lui Dumnezeu negrăită, către cei păcătoşi. Acest iezer de foc de care spune la Apocalipsă, care nu are fund în veacul veacului, arde şi pe toate duhurile cele rele şi le chinuieşte-n vecii vecilor. Să ne păzească Sfântul Dumnezeu să nu ajungem nici unul în acel loc!”  Cu râvnă întru Domnul,Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie