Distanță,ptr părintele iulian

0
0

Adevărul nu este întru-atât lipsa lui Dumnezeu în viața omului după propria experiență. Atunci când 2 oameni supărați urlă inimile lor se distanțează foarte mult și pentru a acoperi această distanță strigăm ca să ne auzim unul pe celălalt. Cu cât suntem mai supărați cu atât strigăm mai tare din cauza distanței și mai mari. De ce atunci când 2 ființe îndrăgostite, ce se iubesc nu țipă deloc? Vorbesc încetișor, blând, suav, de ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte aproape. Distanța dintre inimi este foarte mică și uneori inimile lor sunt atât de aproape încât nici nu vorbesc ci șoptesc. Iar dacă iubirea este uriașă, intensă nu mai e nevoie nici măcar să șoptească ajunge doar să se privească, inimile lor se înțeleg,de ce? Pentru că inimile lor sunt foarte aproape. Îmi veți răspunde poate de ce nu vorbim așa blând și cu Dumnezeu? Sau de ce nu strigăm și la Dumnezeu? Eu una urlu chiar și atunci când îi mulțumesc deci prezența lui e mereu în inima mea apropo: Psalmul 103:2 „Binecuvântează suflete pe Domnul și nu uita nici una din binefacerile lui” dar cum poate un suflet să binecuvânteze pe Domnul? Când DOMNUL este cel ce binecuvântează? Mulțumesc. Hristos a înviat!

  • a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Frumoase cuvinte! Nu am nici un reproş, dimpotrivă, sunt bucuros să aud aşa ceva! În privinţa binecuvântării: Dacă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra omului, fie de-a dreptul, fie prin mijlocitori, e lesne de înţeles, nu puțini sunt cei care nu pricep cum poate omul să-și binecuvânteze Creatorul. Eu însumi am primit întrebări sau nedumeriri de acest fel. Cei mai multi argumentează prin episodul din Cartea Facerii în care se istorisește că Avraam (el, patriarhul!), întorcându-se victorios din luptă, a primit binecuvântarea enigmaticului Melchisedec, rege al Salemului si preot al Dumnezeului-Celui-Preainalt, si, in semn de supunere, i-a dat acestuia zeciuiala din prada de razboi. Or, dupa obisnuitul rationament (pe care, de altfel, il foloseste si Apostolul Pavel), cel mai mic primeste binecuvantare de la cel mai mare, iar nu invers. In cazul acesta, obiecteaza scepticii, cum e posibil ca omul mic sa-L binecuvinteze pe Marele Dumnezeu? Nu cumva este aceasta ingamfare sau, de-a dreptul, obraznicie?… Nedumerirea e pricinuita de insuficienta cunoastere a termenului „binecuvantare”. Cand aceasta vine de la Creator la creatura, ea este revarsare de binefaceri; cand insa vine de la creatura la Creator, ea inseamna lauda, preamarire, multumire, jubilatia omului de a se recunoaste drept beneficiarul darurilor pe care numai Dumnezeu le poate da. O marturie in acest sens o avem chiar in episodul din Cartea Facerii; iata rostirea intreaga a lui Melchisedec catre Avraam: Binecuvantat sa fie Avraam de catre Dumnezeul-Cel-Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului! Si binecuvantat sa fie Dumnezeul-Cel-Preainalt, Cel ce i-a dat pe vrajmasii tai in mainile tale. Intelesul e cum nu se poate mai clar. Sper că va fost util răspunsul de mai sus! Precizez că nu-mi aparţine, dar sunt convins, vă satisface setea de cunoaştere! Preot Iulian Raţă

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.