Merita sau ba Stapanirea noastra pomenita?

Zilele trecute, în presa din țară s-a discutat subiectul! Toate, după ce unii preoți, chiar și ierarhi ai Bisericii noastre din Moldova au declarat deschis că nu vor pomeni Stăpânirea Țării, dacă aceasta va mai lua decizii, menite să distrugă Ortodoxia din Moldova! Pe cât de corectă și argumentată scripturistic rămâne această decizie?
Sfânta Scriptură, prin gura Dumnezeiescului Apostol Petru ne răspunde în felul următor: ”Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimişi de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele şi spre lauda făcătorilor de bine; Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideţi gura oamenilor fără minte şi fără cunoştinţă. Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu. Daţi tuturor cinste, iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu, cinstiţi pe împărat. (I Petru I, 13-17)”.
Personal, consider că Sfântul Apostol Petru prin aceste cuvinte a spus totul! Să încercăm puțin să „rugumăm” cuvintele Sale. În primul rând, Apostolul Domnului a rostit aceste cuvinte în perioada când prigoana împotriva Bisericii și a lui Hristos, era, poate mai aprigă ca oricând, creștinii fiind prigoniți nu doar de iudei ci și de Imperiul Roman, prin împăratul său Nero. Totuși, Apostolul poruncește să ne rugăm, inclusiv și pentru împărat! Ca să nu încercăm să facem o alergare prin toată istoria, putem să trecem imediat la secolul trecut, un secol de prigoană aprigă asupra Bisericilor, perioadă în care Biserica Ortodoxă nu a încetat nici pentru o clipă să se roage ca Dumnezeu să lumineze și să înțelepțească mintea celor de la conducerea Statului! Chiar dacă aceștia au omorât mii, sute de mii de preoți și creștini ortodocși, care nici pentru o clipă nu și-au permis să se lepede de credință! Chiar dacă au închis și distrus mii de lăcașe…
Sincer să fiu, mi se pare că în astfel de perioade, Biserica dimpotrivă, mai mult ca oricând s-a rugat pentru Conducere! Ca Dumnezeu să le trimită înțelepciune, cuget curat, inimă trează… Ca să fie luminați, în fine de Dumnezeu! Mai apoi, oare când trebuie să ne rugăm mai mult pentru aproapele? Atunci când aceștia respectă într-u totul legea lui Dumnezeu s-au dimpotrivă: atunci când oamenii sunt în cădere? Să încercăm să dăm un răspuns întrebării și logic și moral și creștinește!
În fine, cred-că nici pentru o clipă, noi nu trebuie să uităm cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos care ne îndeamnă la dragoste inclusiv și față de vrăjmașii noștri! Oare nu din dragoste izvorăște și rugăciunea?