Cum prăznuim cu Hristos Învierea?
Sărbătoarea Paştilor bate la uşa inimii iar noi ne pregătim cu mic cu mare să ne bucurăm cu sufletul curat de învierea Domnului Iisus Hristos, iar odată cu învierea Lui aşteptăm şi învierea noastră din moartea păcatului. Ne-am străduit fiecare cum am putut să ne curăţim de patimi, am încercat să ducem o viaţă mai bună, să fim mai iertători şi mai înfrânaţi… am încercat să fim vrednici de a purta numele de crestin-ortodox. Dumnezeu ştie mai bine strădania fiecăruia.
Momentul Învierii este poate cel mai important moment din viaţa noastră pe care orice credincios îl aşteaptă cu nerăbdare, cu nerăbdarea de a marturisi cu bucurie mare: „Hristos a înviat!”
Dar ce se întâmplă după Înviere? E foarte simplu vom spune… sărbătorim cu toţii. Da, aşa este… dar cum sărbătorim?
 
De cele mai multe ori se întâmplă că după Înviere să mergem acasă şi să prăznuim la masă cu cei dragi şi bine facem căci sărbătoarea Învierii se face în familie. Dar nu de puţine ori facem abuz de mâncăruri, cedăm instantaneu la ispita bucatelor gustoase şi pe alese. Toată înfrânarea noastă de ieri şi alaltaieri dispare, ca şi cum nici nu ar fi fost vreodată şi cădem în patima înbuibării. Toată postirea noastră spre schimbarea lăuntrică se spulberă într-o clipită grosolănindu-ne cu nesaţul mâncării şi al băuturii. Aşa aruncăm la porci margăritarele noastre, pe care ne-am straduit să le primim de la Mântuitorul. Să nu fie aşa!
 
Sărbătorim cu bucurie alături de toţi cei dragi, dar să nu uităm că lupta cu patimile se termină doar atunci când ne luăm adio de la lumea aceasta, iar sărbătoarea noastră trebuie să fie una duhovnicească în primul rând, iar apoi trupească. Ştie Mântuitorul că trăim în trup şi ne bucurăm şi din bucate, dar dacă aşteptăm momentul învierii cu gândul că „ce bine o să fie când o să mâncăm pe săturate toate mâncărurile gustoase”, atunci aşteptăm degeaba. Să sărbătorim cu bucuria duhovnicească, pe care este adevarat… mulţi nu o cunoaştem… dar măcar să ştim că aceasta este bucuria la care am fost chemaţi şi să o cerem de la Domnul cu smerenie. Să nu uităm când stăm la masă cu cei dragi că şi îngerii sărbătoresc cu noi, toţi sfinţii, şi Maicuţa Domnului, dar cel mai important este sa fim conştienţi că dacă l-am aşteptat pe Hristos atâta, negreşit va sta şi El cu noi la masă.
„Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine!”
www.ortodoxiatinerilor.ro

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR