Explicație
Am găsit de cuviință să consemnăm aici cîteva explicații simple refeitoare la forma de adresare către Maica Agafia. Unii o numesc ,, Fericită”, alții – ,, Cuvioasă”. Totuși care ar trebui să fie forma corectă de adresare către ea?
Întrucît Maica Agafia a viețuit în mănăstire, neapărat se cuvine de a menționa despre tradiția mănăstirească (călugărească)… Cuviosul Ioan Scărarul spune că atunci cînd persoana vine în mănăstire și pune metanie starețului (egumenului) ca să rămînă (să fie primită) în obște împreună cu frații pentru a se nevoi și, mai apoi, dacă va fi voia lui Dumnezeu – să devină călugăr – anume atunci și i se face înscrierea în obștea mănăstirii – adică atunci este înscris de îngerul Domnului în zapisul mănăstirii ca membru al obștii monahale. Cu alte cuvinte, pentru ca să fim mai bine înțeleși, explicăm că atunci cînd venea mireanul (omul din lume), cerînd să fie primit în mănăstire, primul lucru pe care-l făcea – era punerea metaniei înaintea starețului (egumenului), spunîndu-i scopul venirii sale… Și dacă starețul (egumenul) încuviința, adică îl binecuvînta, atunci rămînea în obștea mănăstirii. Astăzi, cu părere de rău, lucrurile s-au schimbat, rar se întîlnește metania la stareț (egumen), ci se ia în considerație doar cererea în formă scrisă, dar în trecut drept temei de a fi primit în mănăstire nu era cererea depusă formal, ci convingerea lăuntrică a starețului (egumenului), că cel ce a pus metanie (s-a adresat sincer) înaintea sa – este hotărît prin viața șă faptele sale să rămînă și să se nevoiască în mănăstire.
Din scurtele date și mărturii care au ajuns pînă la noi referitoare la viața Maicii Agafia, vedem că deja de la vîrsta de 12 ani a fost chemată de a viețui în mănăstire. Așa a și viețuit în obște monahală timp de 42 de ani și a trecut la Domnul ca ascultătoare (soră de ascultare). Nu știm cauza de ce într-o perioadă de timp atît de îndelungată de aflare a sa în mănăstire n-a primit tunderea în călugărie… Poate boala și suferința ei, sau neputința de a se mișca – nu știm, Dumnezeu știe inima și tainicul sufletului fiecăruia…
Dar întrucît Maica Agafia s-a nevoit în obște călugărească (de maici) și a viețuit în mănăstire o perioadă atît de îndelungată, se cuvine să ne adresăm ei – ,,Cuvioasă Maică”, chiar dacă a fost doar ascultătoare (sora ei de asculatare). ,,Maică” – îi spunem pentru viața ei îmbunătățită; iar ,, Cuvioasă” – pentru că a viețuit și s-a nevoit în obște (comunitate) monahală.
,,Fericiți” – sunt numiți de Biserică Sfinții cei feciorelnici care au petrecut în lume ca oameni simpli, trăind viață sfîntă.
,, Drepți” – sunt numiți Sfinții cei căsătoriți, care deși au trăit în lume, de asemenea au avut o viață sfîntă și plină de virtuți.
Deci, în concluzie, zicem: Maica Agafia poate fi numită și ,, Fericită”, căci a moștenit Împărăția cerurilor și a trăit în feciorie, dar deoarece a viețuit și s-a nevoit în mănăstire, în obște monahală, trebuie să o numim – ,,Cuvioasă Maică”.
Cuvioasă Maică Agafia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Sursa: Viața și nevoințele Fericitei Agafia (1819-1873) de la Cușelăuca,
editura ”Lumina lui Hristos”, Kiev- Chișinău, pag.45-46.
