14 martie
Acatist – Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege „Rugăciune citită în picioare”, deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)
Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Condacul 1
Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos, pe luceafărul cel duhovnicesc al monahilor, pe podoaba Nursiei, veniţi toţi cei bine credincioşi să-l lăudăm şi cu evlavie din inimă să-i strigăm:
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Icosul 1
Îngerească viaţă din copilărie ai petrecut şi cu pustnicească viaţă te-ai împodobit; lumea şi slava veacului de acum le-ai urât şi liniştea cu toată inima ai iubit; pentru care, noi nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, Benedicte, care de copil viaţa cea sfântă ai iubit;
Bucură-te, că din fragedă vârstă pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că pornirile poftelor trupului le-ai domolit;
Bucură-te, că din tinereţe trufia vieţii ai urât;
Bucură-te, că pe acestea prăpastie sufletească le-ai socotit;
Bucură-te, că Marelui Antonie cu vieţuirea te-ai asemănat;
Bucură-te, că aceluia cu viaţa ta i-ai urmat;
Bucură-te, al curăţiei vas prea cinstit;
Bucură-te, al fecioriei odor nepreţuit;
Bucură-te, că viaţa ta cu mari virtuţi o ai împodobit;
Bucură-te, al desăvârşirii râvnitorule;
Bucură-te, al Cuvioşilor Părinţi următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 2
Părăsit-ai, Prea Cuvioase Părinte, pe fericita ta maică şi departe în munţi te-ai sălăşluit, urmând Părinţilor celor de demult şi în singurătate petrecând, din mijlocul pietrelor ai dat glas, strigând către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Aflatu-te-a în peştera cea din pustie monahul Roman care cu dragoste îţi slujea ţie. Iar tu, prea fericite, într-o peşteră strâmtă închizându-te, în rugăciune şi gânduri de Dumnezeu petrecând, te rugai lui Dumnezeu. Pentru aceasta noi cu evlavie te cinstim aşa:
Bucură-te, că în peşteră pentru Hristos te-ai închis;
Bucură-te, că acolo cu dorul de Dumnezeu te-ai aprins;
Bucură-te, că în lacrimi şi suspine acolo petreceai;
Bucură-te, căci cu nădejdea mântuirii acolo te mângâiai;
Bucură-te, că acolo monahul Roman te-a ajutat;
Bucură-te, că deasupra peşterii o funie a legat;
Bucură-te, căci cu acea funie vasul cu hrană îl slobozea;
Bucură-te, căci clopoţelul legat de funie ţie îţi vestea;
Bucură-te, că în acest fel hrana la tine venea;
Bucură-te, că Domnul de tine se îngrijea;
Bucură-te, al pustiei luminătorule;
Bucură-te, al sihaştrilor următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 3
Voind diavolul să împiedice fapta cea bună a lui Roman, o piatră a aruncat deasupra clopotului şi l-a spart; iar tu, părinte, cu rugăciunea viclenia acestuia o ai biruit şi cu mulţumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!
Icosul 3
Şi altă dată, Dumnezeu, printr-un preot hrană la ziua Învierii Domnului ţi-a trimis, pe care preot cu cuvinte duhovniceşti l-ai hrănit; iar noi văzând pronia cea mare a lui Dumnezeu asupra ta cu evlavie te lăudăm aşa:
Bucură-te, cel ce grija trupului o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că privirea celor duhovniceşti ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că Împărăţia cerurilor ai căpătat;
Bucură-te, că dreptatea Lui ai aflat;
Bucură-te, că tu spre Dumnezeu ai nădăjduit;
Bucură-te, că mila Lui nu te-a părăsit;
Bucură-te, că pe diavol în chip de mierlă l-ai cunoscut;
Bucură-te, că măiestria lui o ai priceput;
Bucură-te, că războiul desfrânării l-ai biruit;
Bucură-te, că în luptă Dumnezeu nu te-a părăsit;
Bucură-te, al curăţiei râvnitorule;
Bucură-te, al dezmierdării trupului biruitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 4
Auzind de petrecerea ta cea pustnicească, monahii al căror egumen murise, au venit cu multe rugăminţi să le fii lor povăţuitor; iar tu biruindu-te de ale lor rugăciuni ai primit şi această grea sarcină spre folosul lor şi lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!
Icosul 4
Zis-ai, fericite, către monahii cei ce stăruiau a te avea păstor: “Fraţilor, obiceiurile mele nu se potrivesc cu ale voastre”, căci ai cunoscut din vreme neorânduiala lor; dar cu gândul de a-i îndrepta ai primit a-i povăţui pe ei. Pentru aceasta noi cu acestea te lăudăm:
Bucură-te, căci cu mâhnire liniştea pustiei ai lăsat;
Bucură-te, că de singurătate cu durere de inimă te-ai depărtat;
Bucură-te, că pentru fapta bună limanul liniştii ai părăsit;
Bucură-te, că de folosul altora te-ai îngrijit;
Bucură-te, că petrecerea ta cea pustnicească nu o ai schimbat;
Bucură-te, că nevoinţe peste nevoinţe ai adăugat;
Bucură-te, căci monahii cei răzvrătiţi pentru fapta cea bună au început a te urî;
Bucură-te, că viaţa ta cea pustnicească nu au putut-o suferi;
Bucură-te, că unii din ei răutăţi asupra ta au uneltit;
Bucură-te, că şi otravă asupra ta au pregătit;
Bucură-te, că şi de la această primejdie te-a scos Mântuitorul;
Bucură-te, căci cu ajutorul Lui ai biruit pe răufăcătorul;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 5
Văzând răutatea celor ce au voit să-ţi ia viaţa, nu te-ai supărat prea fericite Părinte, ci sculându-te de la masă, cu faţă şi gând bun, ai dat slavă lui Dumnezeu Care te-a izbăvit de moarte năprasnică şi din inimă ai cântat Lui: Aliluia!
Icosul 5
Sfărâmat-ai paharul cel cu otravă prin semnul Crucii lui Hristos, Benedicte, iar către cei ce puseseră la cale moartea ta ai zis: “Mult Milostivul Dumnezeu să vă ierte pe voi fiii mei, pentru ceea ce aţi voit a-mi face mie!”. Iar noi minunându-ne de atâta nerăutate, cu smerenie te cinstim aşa:
Bucură-te, că prin aceasta Domnului te-ai asemănat;
Bucură-te, că pilda Domnului ai urmat;
Bucură-te, că asemenea Lui pentru vrăjmaşi te-ai rugat;
Bucură-te, că prin aceasta dragoste ai arătat;
Bucură-te, că obiceiurile lor cu ale tale nu s-au asemănat;
Bucură-te, că iarăşi la pustie ai alergat;
Bucură-te, că iarăşi limanul liniştii ai îmbrăţişat;
Bucură-te, că peştera pustiei o ai sărutat;
Bucură-te, că iarăşi lângă tine mulţi monahi s-au adunat;
Bucură-te, al pustiei iubitorule;
Bucură-te, al singurătăţii luminătorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 6
Strălucit-ai ca un soare în viaţa ta cea singuratică prin care ai tras la lumină mulţime de monahi care se sileau a urma petrecerea ta cea sfântă şi lui Dumnezeu a cânta: Aliluia!
Icosul 6
Întemeiat-ai cu puterea lui Hristos, douăsprezece mănăstiri, Prea Cuvioase Părinte, şi mulţi din Roma au alergat ca să fie ucenicii tăi spre a-i conduce pe ei la calea mântuirii; pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, că Domnul de sub obrocul pustiei te-a scos;
Bucură-te, că multora ai fost de folos;
Bucură-te, căci ca o lumină în sfeşnic ai luminat;
Bucură-te, căci calea cea către Lumină multora o ai arătat;
Bucură-te, că pe monahul cel leneş l-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe diavolul ce-l scotea din biserică în vremea pravilei multora l-ai arătat;
Bucură-te, căci cu rugăciunea apă din piatră ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta monahilor ai fost de mult folos;
Bucură-te, că şi unealta cea de fier cu rugăciunea din râu o ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta, asemenea cu Elisei Proorocul vestit ai fost;
Bucură-te, al minunilor prooroceşti arătătorule;
Bucură-te, al petrecerilor lor următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 7
Arătat-ai, prea fericite părinte, viclenia şi răutatea lui Florentie, care voia să te piardă prin otrăvire; căci rugându-te lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui, te-ai ferit din calea primejdiei. Pentru aceasta ai mulţumit lui Dumnezeu şi din inimă ai cântat: Aliluia!
Icosul 7
Ajuns-a mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu pe vicleanul şi zavistnicul Florentie, căci căzând din foişorul casei sale, rău a pierit; iar tu, omule al lui Dumnezeu, auzind de pierzania lui, ai plâns şi te-ai mâhnit; iar noi nevrednicii, minunându-ne de atâta nerăutate, zicem aşa:
Bucură-te, că pentru moartea vrăjmaşului te-ai întristat;
Bucură-te, că Marcu monahul de moartea lui Florentie s-a bucurat;
Bucură-te, că pentru acesta foarte l-ai mustrat;
Bucură-te, că pe Marcu foarte l-ai sfătuit;
Bucură-te, că pe el l-ai canonisit;
Bucură-te, că Marcu după sfătuire a cerut iertare;
Bucură-te, că prin sfat şi canonisire a primit vindecare;
Bucură-te, că în inima ta dragoste de vrăjmaşi ai purtat;
Bucură-te, că de moartea vrăjmaşului tău nu te-ai bucurat;
Bucură-te, că prin aceasta învăţăturii Domnului ai urmat;
Bucură-te, al iubirii de vrăjmaşi arătătorule;
Bucură-te, al învăţăturii Evangheliei plinitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 8
Mutatu-te-ai, fericite Benedicte, în ţara Campaniei în hotarele cetăţii Caşina şi acolo ai distrus capiştea lui Apolon, ridicând Biserica Sfântului Martin şi a Sfântului Ioan Botezătorul, unde monahii şi creştinii adunându-se, slăveau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul 8
Vicleanul vrăjmaş al mântuirii oamenilor, văzând că i-ai stricat cuibul din acele părţi, cu mare furie se pornea asupra ta; dar tu, părinte, cu postul şi cu rugăciunea stricai toate uneltirile lui. Pentru care noi cu dragoste te cinstim aşa:
Bucură-te, că piatra cea îngreuiată de diavol o ai uşurat;
Bucură-te, că pe diavolul de sub piatră l-ai ruşinat;
Bucură-te, căci cu rugăciunea ta nălucirea drăcească a pierit;
Bucură-te, că viclenia diavolului o ai batjocorit;
Bucură-te, că pe tânărul monah cel strivit de zid l-ai vindecat;
Bucură-te, că răutatea diavolului o ai defăimat;
Bucură-te, că ai arătat monahilor cele ce făcuseră în călătorie;
Bucură-te, că s-au ruşinat de a lor făţărnicie;
Bucură-te, că le-ai arătat unde le-a dat de mâncare;
Bucură-te, că le-ai descoperit şi cele trei pahare;
Bucură-te, al minciunii mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 9
Arătat-ai, Prea Cuvioase Părinte, monahilor care te-au minţit, unde au stat la masă şi câte pahare de vin au băut; iar ei văzându-se descoperiţi, au cerut iertare şi înaintea lui Dumnezeu căindu-se, din inimă I-au cântat: Aliluia!
Icosul 9
Având darul vederii mai înainte, ai descoperit arătat şi credinciosului celui viclean care venea la tine că şi-a călcat legea cea pusă de el; iar acela văzându-se descoperit a cerut cu lacrimi iertare pentru a lui greşeală, iar noi te rugăm să primeşti aceste cântări de laudă:
Bucură-te, că ostenelile tale Domnul le-a încununat;
Bucură-te, că darul descoperirii ţie ţi-a dat;
Bucură-te, că şi darul proorociei de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că pe Totile craiul l-ai ruşinat;
Bucură-te, că pe Rigon pentru viclenie l-ai mustrat;
Bucură-te, că şi acela văzându-se descoperit foarte s-a ruşinat;
Bucură-te, că pe Totile foarte l-ai înfricoşat;
Bucură-te, că şi Totile, craiul goţilor, de la tine iertare a cerut;
Bucură-te, că moartea stăpânirii lui i-ai descoperit;
Bucură-te, căci cu faţa la pământ înaintea ta a căzut;
Bucură-te, că lui Totile i-ai proorocit;
Bucură-te, al darului proorociei moştenitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 10
Proorocit-ai lui Totile, craiul goţilor, că va intra în Roma şi după nouă ani de stăpânire, întru al zecelea se va săvârşi; care proorocie întocmai s-a împlinit, pentru care a dat slavă lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul 10
Descoperit-ai episcopului Bisericii Canusiei că Roma de mari cutremure va fi distrusă, care lucru îndată s-a adeverit. Iar noi, de împlinirea acestei proorocii minunându-ne, cu laudă pe tine te cântăm aşa:
Bucură-te, izvorule al adevăratelor proorociri;
Bucură-te, că prin darul lui Dumnezeu toate mai înainte le ştii;
Bucură-te, că şi darul vindecărilor de la Hristos ai luat;
Bucură-te, că pe clericul cel îndrăcit l-ai vindecat;
Bucură-te, că acelui cleric, canon i-ai rânduit;
Bucură-te, că şi lui i-ai proorocit;
Bucură-te, că i-ai zis canonul să şi-l păzească;
Bucură-te, că de la carne şi de la băutură i-ai zis să se înfrâneze;
Bucură-te, că şi de preoţie i-ai zis să se oprească;
Bucură-te, al sfinţeniei preoţiei păzitorule;
Bucură-te, al darului preoţiei apărătorule;
Bucură-te, al nedreptăţii mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 11
Mustrat-ai cu blândeţe, părinte, pe monahul cel mândru care ţinea sfeşnicul în vremea mesei tale, descoperindu-i gândurile. De această descoperire mirându-se fraţii, au dat lui Dumnezeu laudă cântând: Aliluia!
Icosul 11
Arătat-ai prin vis, fraţilor, unde se cade a zidi mănăstirea lor şi fiind întrebat a doua zi de ei unde s-o zidească, le-ai zis: ” Acolo unde v-am arătat astă noapte!”. De care lucru ei mirându-se, pe tine te lăudau zicând:
Bucură-te, Benedicte, că darul descoperirii de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că de acest lucru cu toţii s-au mirat;
Bucură-te, că prin vis locul zidirii ai arătat;
Bucură-te, că cele arătate în vis a doua zi le-ai descoperit;
Bucură-te, că acolo ei mănăstire au zidit;
Bucură-te, că pe fecioarele cele nemulţumitoare le-ai certat;
Bucură-te, că a-şi îndrepta viaţa le-ai învăţat;
Bucură-te, că pe acele fecioare de la împărtăşire le-ai oprit;
Bucură-te, că la scumpătatea Sfintelor Taine ai râvnit;
Bucură-te, că Darul Sfintelor Taine l-ai preţuit;
Bucură-te, al nedreptăţii pedepsitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 12
Arătatu-s-a minune înfricoşată asupra fecioarelor neîmpărtăşite, căci în vremea Liturghiei din mormântul cel din biserică afară ieşeau, de care lucru toţi credincioşii foarte se mirau şi cu frică pe Dumnezeu lăudau cântând: Aliluia!
Icosul 12
Luat-ai, de la Dumnezeu, diferite daruri, Benedicte, spre folosul turmei tale şi al multor credincioşi, pentru care noi lăudăm pe Bunul Dumnezeu Care te-a împodobit cu ele şi către tine zicem aşa:
Bucură-te, că pe monahul cel leneş, prin vederea balaurului l-ai înţelepţit;
Bucură-te, că pe ipodiaconul Agapit pentru neascultare l-ai pedepsit;
Bucură-te, că untdelemnul cu rugăciunea ta l-ai înmulţit;
Bucură-te, că pe Tala păgânul, numai prin privire l-ai speriat;
Bucură-te, că pe copilul cel mort cu rugăciunea l-ai înviat;
Bucură-te, căci sufletul surorii tale în chip de porumb ţi s-a arătat;
Bucură-te, că zburând sufletul ei în rai a intrat;
Bucură-te, că slăbind cu trupul cu Sfintele Taine te-ai împărtăşit;
Bucură-te, că îndată a sosit şi al tău sfârşit;
Bucură-te, Benedicte mult ostenitorule;
Bucură-te, al Sfinţilor Părinţi următorule;
Bucură-te, al raiului moştenitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 13
O, Prea Cuvioase şi mult nevoitorule al lui Hristos Benedicte, al monahilor şi al creştinilor luminătorule, tu pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit şi pentru dragostea Lui pururea te-ai ostenit. Auzi-ne şi pe noi smeriţii care te cerem în ajutor şi lui Dumnezeu Care te-a împodobit pe tine cu aceste daruri Îi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice din nou
Icosul întâi
Îngerească viaţă din copilărie ai petrecut şi cu pustnicească viaţă te-ai împodobit; lumea şi slava veacului de acum le-ai urât şi liniştea cu toată inima ai iubit; pentru care, noi nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, Benedicte, care de copil viaţa cea sfântă ai iubit;
Bucură-te, că din fragedă vârstă pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că pornirile poftelor trupului le-ai domolit;
Bucură-te, că din tinereţe trufia vieţii ai urât;
Bucură-te, că pe acestea prăpastie sufletească le-ai socotit;
Bucură-te, că Marelui Antonie cu vieţuirea te-ai asemănat;
Bucură-te, că aceluia cu viaţa ta i-ai urmat;
Bucură-te, al curăţiei vas prea cinstit;
Bucură-te, al fecioriei odor nepreţuit;
Bucură-te, că viaţa ta cu mari virtuţi o ai împodobit;
Bucură-te, al desăvârşirii râvnitorule;
Bucură-te, al Cuvioşilor Părinţi următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Condacul 1
Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos, pe luceafărul cel duhovnicesc al monahilor, pe podoaba Nursiei, veniţi toţi cei bine credincioşi să-l lăudăm şi cu evlavie din inimă să-i strigăm:
Bucură-te, Benedicte Prea Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
RUGĂCIUNE
O, Sfinte al lui Dumnezeu şi făcătorule de minuni Benedicte, cine va putea cu adevărat să spună ostenelile tale cele din toată viaţa ta? De aceea mai mult te-ai sârguit de a ascunde isprăvile cele duhovniceşti decât a le arăta. Ai urât slava lumii şi ai fugit de dânsa până ce Dumnezeu a binevoit a te descoperi şi la vreme a te pune în sfeşnicul Bisericii Sale spre folosul monahilor şi al tuturor creştinilor. Cu multe daruri de la Dumnezeu ai fost împodobit şi ca un soare duhovnicesc în lume ai strălucit. Te-ai arătat desăvârşit în lucrarea tuturor faptelor bune şi prin pilda vieţii, mai mult decât prin vorbe, pe ucenicii tăi la calea mântuirii i-ai povăţuit. Tu, pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit şi, crucea ostenelilor şi a răbdării o ai dus până la sfârşit. Aceasta înţelegând, noi nevrednicii, despre sfânta ta viaţă şi crezând că mare îndrăzneală ai către Prea Bunul Dumnezeu, venim cu rugăminte către tine, să te rogi, ca prin mila Domnului şi prin sfintele tale rugăciuni, să dobândim milă şi iertare în toată viaţa noastră, în vremea sfârşitului şi în ziua judecăţii de apoi. Amin.
