Tulburare

0
0

Sfinţite Părinte vreau să mă ajutaţi să mă dezmeticesc. E vorba că după Postul Paştelui am început să fiu tulburat de multe gânduri de desfrânare şi simt destul de puternic pofta trupească. La Sfintele Slujbe parcă sunt abătut şi apar gânduri deşarte, ceea ce îmi încurcă să mă concentrez la cele sfinte. După ce a trecut Postul Paştelui am observat o diferenţă mare în ceea ce priveşte starea de spirit, acum sunt derutat, obosit, mânios şi nervos. În Post absolut la orice reacţionam calm, acum mă enervez de la fiecare fleac. Spuneţi-mi vă rog cum să alung toată tulburarea, toată pofta trupească, toate ispitirile, cum să revin la blândeţea şi liniştea care o aveam în post?

Share
  • Alexandru a întrebat 14 ani ago
  • last edited 1 an ago
  • You must to post comments
Filter
Sortează după: Cele mai multe voturi
0
0

Simplu: Postiți din nou!Smile Glumesc, dar dacă sincer, mă bucur din tot sufletul și din toată inima că ați simțit dulceața și roadele postului. Personal, nu de puține ori am spus că mă simt mai bine atât trupește, cât și sufletește în perioadele postului, dar, puțini sunt din păcate cei ce mă înțeleg! Asta e, e încă o dovadă că creștinismul nostru a cam lăsat mâinile în jos în lupta cu ispitele și cu păcatele. Acuma, în încercarea de a vă da un răspuns întrebării Dvs., am să citez dintr-un părinte care spunea: ”Am citit despre un nefericit caz într-o uzină de avioane.
Un inginer încerca un nou motor cu reacție. Mergând în jurul mașinii ce funcționa, din neatenție a intrat în curentul de aer care l-a smuls de pe pământ și-l trăgea în direcția puternicului reactor. Asistentul inginerului, văzând priveliștea, imediat a oprit motorul. Alergând către tovarășul său de lucru ce căzuse la pământ, l-a găsit mort.
Cel ce caută rugăciunea, se poate afla și el smuls de avântul ei și rupt de această lume.
Întorcându-se și el se va afla „mort” intereselor pătimașe și dobânzilor materiale: nu va căuta nici o carieră; nu se va întrista peste măsură fiind lepădat, nici se va mândri fiind lăudat; el uită trecutul, nu se lipește de prezent, nu se îngijește de viitorul pământesc.
O nouă viață plină de Lumină s-a descoperit lui și în el; distracțiile copilărești cu care se ocupă covârșitoarea majoritate a oamenilor încetează să-l mai intereseze. Și dacă vom judeca despre calitatea vieții nu în funcție de cantitatea de simțiri sufletești sau trupești plăcute, ci după cuprinsul cunoașterilor noastre în ce privește realitățile cosmice, și mai întâi de toate Primul și Ultimul Adevăr, atunci vom înțelege ce se ascunde îndărătul cuvintelor lui Hristos: ,,Pacea Mea dau vouă”, grăite Apostolilor doar cu câteva ceasuri înaintea morții Sale pe cruce.
Esența păcii lui Hristos constă în desăvârșita cunoaștere a Tatălui.
Asemenea și cu noi: dacă cunoaștem Vecinicul Adevăr care zace la temeiul a toată ființarea, atunci toate îngrijorările noastre nu vor atinge decât periferia vieții noastre, dar înlăuntru va împărăți pacea lui Hristos.
Nici o bunăstare vremelnică nu ne poate da adevărata pace, dacă vom rămâne în necunoașterea Începutului tuturor începuturilor.”

Hristos a Înviat!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.