disperare

Sărut mâna, părinte, nu știu cum să procedez de aceea și scriu, am impresia c-o să înnebunesc de atâta durere. Sunt căsătorita de exact un an, am și un bebeluș frumos de două luni, și mulțumesc lui Dumnezeu pentru el, dar am o problemă foarte gravă, trăim cu părinții soțului și ei ne crează o mulțime de probleme, am ajuns să fiu și bătută de ei, dar ce e mai rău că soțul nu mă crede pentru că se întâmplă când soțul nu e acasă, el consideră că eu sunt de vină, și vrea să divorțeze, pentru că zice că sunt rea, el banii pe care-i face le dă părinților și-mi zice mie că trebuie să-i ajute, iar copilul lui nu are nimic, nici măcar nu l-am botezat, zice că nu sunt bani, amăgește. Așa este sfătuit de părinți să nu facă mie pe plac că sunt prea mofturoasă, eu înțeleg că trebuie de ajutat dar cât, familia lui nu are ce mânca, dar părinții trăiesc ca în sânul lui Dumnezeu, nu știu cum să fac nu vreau să mă despart, pentru că copilului îi trebuie tată și eu am nevoie de soț alături, dar nu mai pot să lupt, oare din ce cauză se întâmplă toate astea? Cer iertare părinte, pentru necunoașterea mea, și pentru păcatele mele.