sminteala

Sfințite părinte iertați-mi neștiința mea, dar am privit pe internet un film: „Ruskii angel” despre un băiețel din Rusia: Veaceslav Krasheninnikov, că el lecuia oamenii și a făcut proorociri și că nu e canonizat ca sfânt de biserica ortodoxă, dar că unii preoți ortodocși îl recunosc sfânt…. cu toate astea m-a impresionat viața lui și proorocirile care le-a făcut încât le-am spus de acest băiețel și la alți oameni ca să-l privească, acum mă mustră conștiința: oare am procedat corect, oare nu-i smintesc eu pe acești oameni care vor privi despre acest băiețel și se vor sminti? Oare nu vor crede dupa aceasta că extrasenșii sunt oamenii lui Dumnezeu? Cu toate că-n film se pune clar accentul pe faptul că băiețelul nu a fost extrasens, ci sfânt, dar așa gând mă frământă. Ce să fac ca să fie bineplacut lui Dumnezeu și dacă e bine ce am făcut? Oare nu m-am purtat ca o fanată? Totodată de când am început să mă întorc spre ortodoxie, să studiez mai multe, să citesc din viețile sfinților sau de pe acest site le spun și rudelor, și păcatele pe care le-am facut eu le spun să nu le facă ei, pentru că mi-e frică să nu ajungă-n iad, e bine ce fac? Și nu e oare o patimă faptul că mă îngrijorez pentru ei mai tare decât pentru mine să nu ajungă ei în iad, iar eu mă resemnez cu voia lui Dumnezeu și încerc să nu mă gândesc la iad, ci cum să fac să duc o viață curată, oare nu e asta un fel de mândrie și un fel de ispită pe care eu nu o cunosc, nu mă comport ca o fanată? Eu mereu vorbesc despre viețile sfinților și despre minunile care le-au făcut sfinții, uneori apropiații mei se supăra pe mine că zic că eu altceva nu știu să discut și că le-am ros urechile vorbindu-le de una și aceeași, în acest caz ce să fac, să tac să nu le mai vorbesc despre sfinți? Și mai e o situație: soțul surorii mele e catolic, ei urmează să se cunune și eu insist ca el să fie mai întâi botezat în credința noastră ortodoxă (pentru că așa s-a și procedat cu soțul unei verișoare care era catolic, adică el mai întâi a fost botezat) și apoi să facă cununia, dar surioara mi-a zis că un preot i-a zis mamei că nu trebuie să se boteze ci doar să-i citeasca preotul o rugăciune, dar dacă ar fi așa cum rămâne cu numele de botez, pentru că el are un nume deocheat, și cum îl voi scrie în pomelnice la sănătate? Cum să procedăm părinte ca să fie corect? PS: surioara mea se află acum în SUA și zice că-i este incomod să insiste la preotul din localitatea unde se află să-l boteze, că-i este rușine, dar mie mi-i frică să nu facă ei un păcat. Și mai am o întrebare, când mă rog țin ochii închiși și încerc să mă concentrez, pentru că așa nu-mi zboară mintea la cele lumești, e păcat? Și când citesc pomelnic la cei vii zic numele pe care le-am scris în pomelnic, dar fără să mă gândesc în acel moment la acea persoană scrisă în pomelnic, pentru că am scrise persoane care le-am văzut o dată, două ori și nu le țin minte, iar când ajung să-mi rostesc numele meu mă simt ca o egoistă că mă rog pentru mine, mă simt că o lașă și mi se face greu pe inimă când mă rog pentru mine, când mă rog pentru apropiați mă simt veselă și cu ușurință spun rugăciunea. Poate e păcat să pronunț numele meu și eu nu știu, cum e corect părinte? Mă rog de mă iertați și luminați-ma și pe mine un pic.