Sărut mâna, părinte, am şi eu o nedumerire, la postul de muncă unde am activat am fost învăţată că atunci când nu suntem deserviţi la nivel în sfera serviciilor să scriem plângeri pe angajaţii acelei întreprinderi. Mama însă îmi zice că nu e corect să te plângi pe cineva, că acea persoana ar avea de suferit şi poate fi dată afară de la servici şi poate are şi el copii şi îi cedează nervii la servici şi că nu santem în drept să facem dreptate ci să facă Dumnezeu cum ştie El. Mama e de părere că ar trebui să tac şi să rabd, că nu e pe veşnicie ci cât ai nevoie de unele servicii sau produse de la acea întreprindere. Întrebarea mea este cum ar fi corect creştineşte? P.S. Am observat că după ce depun plângere oficială pe acea persoană apar remuşcările şi mi se face greu pe suflet. Mă rog de mă iertaţi părinte şi mă rog de mă ajutaţi. Multumesc, Doamne ajuta!
- Cristina a întrebat 12 ani ago
- last edited 1 an ago
- You must login to post comments
Dragă soră, conştiinţa e glasul lui Dumnezeu în sufletul omului şi ea v-a răspuns la întrebarea dumneavoastră. Desigur că creştineşte e cu răbdare, cît ne rabdă Dumnezeu, deşi nu merităm ? Şi cum ne rugăm „…şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.” Iar cel care nu iartă pe aproapele se condamnă pe sine şi Dumnezeu nu îl v-a ierta de greşalele săvîrşite. Doamne ajută!
Preot Ion Goncear
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
