Sărut mâna, Părinte! Sunt cititorul acestui site şi v-am scris de mai multe ori aici şi vă mulţumesc pentru răspunsuri şi pentru răbdarea de care daţi dovadă. Părinte, văd multe patimi şi necazuri care se abat asupra oamenilor şi cu siguranţă este din cauza păcatelor care le avem fiecare. Părinte, dar oare de ce Dumnezeu ne pedepseşte pe unii mai aspru şi pe alţii deloc sau mai uşor, de exemplu de ce se nasc copii cu handicap sau cu alte boli incurabile că ei nu au niciun păcat sau de ce alţii suportă catastrofele naturii, sau alţii nu sunt fericiţi în viaţa pământească şi alţii nu au nicio grijă, sunt sănătoşi, nu au nici-o durere sufletească mare sau alte necazuri, de ce sunt toate astea? A doua întrebare este, Părinte, cum dobândiţi răbdarea şi smerenia? Şi ultima întrebare a mea este, Părinte, este posibil ca din cauza păcatelor noastre Dumnezeu să nu ne bage în seamă rugăcinile pe care le aducem? Cum putem dobândi acea credinţă care să fie macar cât un grăunte de muştar? Ce putem face să fim pe placul lui Dumnezeu şi să ne lepădăm de păcate şi să creştem în credinţă! Vă mulţumesc şi sper să îmi răspundeţi la aceste nedumeriri ale mele. Vă mulţumesc frumos dragi parinţi!