1

Bună seara. Părinte, nu pot să spun că sunt credincioasă, dar nici atee nu sunt, mă iertaţi că am început cu aceste rânduri. Sunt creştin ortodoxă, mă închin în fiecare dimineață și seară,citesc acatiste și paraclise,țin post miercurea și vinerea și posturile de peste an,(în postul crăciunului chiar vreau să mă mărturisesc la părinte și să spun toate aceste lucruri (pe care vi le spun și dvs.mai jos) cu toate că m-am mai mărturisit și până să ajung în post) aceste lucruri nu le-am spus niciodată) și țin să vă spun că de câte ori m-am mărturisit nu am reușit să mă împărtășesc, (ba s-a întâmplat că nu a venit persoana care mă înlocuia și nu am putut să mă mai duc, ba s-a întâmplat că am avut acele zile din lună) chiar țin să cred , că doar pentru faptul că nu am spus aceste lucruri la părinte nu am reușit. La biserică mă duc în fiecare duminică, chiar abia aștept să vină ziua de duminică să mă duc la slujbă și de multe ori dacă nu reușesc să mă duc mă supăr în mine și îmi pare rău că nu am reușit să mă duc (în cursul săptămânii dacă sunt sărbători și se face sf.liturghie nu reușesc să mă duc), mă duc cu tragere de inimă, cu bucurie și chiar pentru un moment când întru în biserică sunt chiar foarte bucuroasă că am reușit să ajung și simt chiar acel spirit, aer de bucurie, acea atmosferă plăcută de cum se desfășoară sfânta liturghie, (asta așa cred eu după tot ce mi-se întâmplă nu mai știu ce să cred) părinte, dar asta pentru numai un moment, sunt atentă la slujbă să spun, doar pentru o jumătate de oră nu mai mult, că după aceea cu toate că sunt prezentă în biserică, nu sunt prezentă, mă abat de la tot, cu toate că aud tot ceea ce se(și) cum se desfășoar slujba mintea nu-mi este prezentă acolo.Vreau să vă spun că acasă când îmi fac rugăciunile sunt mult mai atentă cu luare aminte la ce scrie și chiar mă simt mai liniștită și parcă mă simt mai apropiată de Domnul. Chiar am realizat acest lucru, că nu sunt atentă în biserică la Sf. Liturghie și doar în momentul când ies din biserică, simt că din nou îmi revine acel moment de bucurie și mă gândesc la cât de frumos s-a desfășurat Sf. Slujba și cât sunt de departe de biserică stau și cuget la tot ce s-a petrecut în biserică , la cum a decurs totul și la tot ce a predicat preotul , chiar și la cuvântul de după Sf. Evanghelie, și stau și mă gândesc de ce mi-se întâmplă așa ceva? Când realizez asta în timpul slujbei că nu sunt atentă mă strădui să spun o rugăciune, dar nu reușesc parcă îmi sunt toate șterse dim memorie, nici când merg în fața icoanelor și îmi fac cruce în minte nu am nici o rugăciune. Dar cu toate astea îmi revin și mă adun din răvășeala mea și îmi revin în minte doar rugăciunile Tatăl Nostru și Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluește-mă pe mine păcătoasa (pe care o repet mereu în gând acasă sau în orice fac, stau cu rugăciunea asta în minte, dar tot așa dintr-o dată realizez că nu o mai zic, dar când realizez încep să o zic din nou), nu pot să-mi imaginez de ce la biserică în timpul slujbei nu am în gând această rugăciune (poate pentru faptul că vreau să fiu atentă la slujbă?), dar din păcate am realizat că nici la slujbă nu sunt atenă. Și atunci doar atât reușesc să zic: Doamne iartă-mă că nu știu să mă închin, să mă rog dacă nu am în mâna o carte de ruăciuni, ai să mă poți ierta vreodată? Sau mi-se întâmplă toate acestea și pentru faptul că nu reușesc să ajung la biserică de la începutul slujbei? Eu lucrez peste hotare și biserica e totuși departe de mine și persoana care mă înlocuiește ajunge târziu și așa de multe ori ajung să aud Sf. Evanghelie, de multe ori nu. Seara după ce îmi fac rugăciunile de multe ori, chiar mă rog din tot sufletul la Domnul (vă spun drept nu o spun cu fățărnicie sau doar așa din buze) să mă pot schimba, să pot să simt și eu ceva pentru EL Domnul, să-l pot iubi din tot sufletul meu ,așa cum spune Sf. Scriptuă, să-mi de-a liniște sufletească, să mă pot înfrâna de la plăcerile trupești, de la vorba multă și chiar de a judeca pe aproapele (că dejeaba mă înfrânez de la mâncare dacă pe aceste ispite trupești, cu vorba și cu gândul nu mă pot înfrâna de la ele) să pot să înțeleg și eu ceva din tot ce se vorbește în biserică, nu că nu aș fi atentă, nu mereu am aceste eșiri mai am și momente când, chiar de multe ori vin de la biserică împăcată cu mine însumi bucuroasă și mai liniștită sufletește. Mă rog să-mi de-a puterea să mă pot mărturisi, să nu mai ascund nici un păcat față de EL, încerc să fiu și eu plcută lui Dumnezeu, după toate puterile mele,fac și eu milostenii când pot, încerc să mă abțin din răsputeri și la distanță de tot ce e rău, și am observat că toate aceste răutăți și ieșiri necontrolate mi-se întâmplă doar în post asta chiar de foarte multe ori,nu mi-se întâmplă în celelalte zile, cât mi-seîntâmplă în zilele de post. Părinte mă ierta-ți că am venit la dvs. cu aceste gânduri, îmi doresc să pot să-mi de-a Domnul puterea să pot să spun și la părintele la care merg (că nu am un părinte duhovnic) toate acestea ce v-am spus dvs.Vă mulțumesc că ma-ți ascultat și ați avut timp și pentru mine o păcătoasă, că realizez cu adevărat că sunt o păcătoasă și că nimic nu fac cum trebuie și nimic nu fac bine sau un lucru bun. Mă iertați și vă doresc o seară plăcută.