pacate

Sărut mâna, Sfințiți Părinți. Aș dori și eu un sfat din partea Dumneavoastră cu privire la un aspect care mă neliniștește profund. Am o cumnată pe care o stăpânește cumplit păcatul invidiei. De când suntem rude i-am iertat multe, pentru că ne deosebim foarte mult ca și caracter – ea este impulsivă, vulcanică, foarte vorbăreață ( de multe ori își spune toate gândurile care-i trec prin cap), iar eu sunt mai calmă, deși și eu mă enervez în sinea mea și ma supăr, dar de multe ori nu arăt acest lucru, tocmai pentru a evita cearta și să fie bine în familie. Am citit un articol pe situl crestin-ortodox despre invidie și tot articolul i se potrivește cumnatei mele, de la început până la sfârșit. Judecă pe toată lumea, uneori dacă nu găsește motivul, se leagă de defectele fizice ale omului , le scoate porecle, îi hulește pe toți. Doar la ea nu vede niciun defect. I-am spus că e păcat, mă smintește și pe mine, făcându-mă ca la rândul meu s-o judec eu pe ea pentru ceea ce spune. Zilele astea a făcut un lucru urât de tot: la școală avem fetițele înscrise în aceeași clasa întâi. După ce s-a „razboit”cu una dintre mămici pe motive copilărești, s-a legat de d-na învățătoare, reproșându-i într-un mod cu totul necivilizat și nerespectuos de față cu copiii clasei și alți părinți că laudă doar pe anumiți copii (printre care și pe fetița mea), arătându-și și de această dată invidia, spre consternarea d-nei învățătoare și a părinților. Nu știu cum să procedez, cum s-o fac să realizeze cât de mult greșește, cât de mult rău îi poate face copilului ei având un astfel de comportament; mă rog pentru ea în rugăciunile mele, dar vă rog să-mi spuneți Dumneavoastră ce aș mai putea face pentru ea. Ea are păcate foarte grele, n-aș vrea să i le spun eu și pe celelalte, nu știu dacă  le mărturisește și cum le mărturisește. Vă mulțumesc pentru răbdare și rugați-vă pentru noi păcătoșii să ne vedem păcatele, să le conștientizăm și să ne îndreptăm în această viață! Post ușor și binecuvântat doresc tuturor!