blestemele parintilor

Sărut mâna, părinte. Am mare nevoie de un sfat. Mă numeste Elena şi peste puţin timp voi împlini 26 de ani. Sunt căsătorită şi în curând voi avea un bebeluş, pentru care m-am rugat atât de mult la Maica Domnului, dar din păcate nu mă pot bucura de vestea asta aşa cum ar trebui. Acum 2 luni am decis să renunţ pentru o perioadă la locul de muncă şi să îmi urmez soţul în străinătate. Nu avem decât 1 an şi jumătate de căsătorie, dar am stat împreună poate 3 luni ca şi familie, aşa că am hotărât să renunţ eu pentru a încerca să fim o familie adevărată. Din momentul în care am anunţat că plec, părinţii mei şi sora mea au început să îmi vorbească foarte urât, m-au ameninţat şi foarte multe blesteme au aruncat asupra mea, a soţului şi a viitorilor noştri copii.Toate supărarile astea ale lor se datorează, după cum spun ei, că am renunţat la muncă şi i-am făcut de râs în sat, că ei au muncit o viaţă să ne poată şcoli. De când sunt aici, sufăr foarte mult, pentru că mă dor foarte mult cuvintele lor. Nu am vrut decât să mă înţeleagă şi să îmi acorde şansa să îmi cunosc soţul, să fim o familie adevărată aşa cum au fost ei.Nu am vrut decât să fiu fericită. Numai eu ştiu cât m-am rugat la Dumnezeu să mă ierte dacă le-am greşit cu ceva prin plecarea mea în străinătate şi să le înmoaie inima. Îi iubesc atât de mult dar orice fac niciodată nu a fost bine pentru ei. De când m-am căsătorit şi-au schimbat foarte mult atitudinea faţă de mine, de parca am comis cea mai mare greaşeală din viaţa mea. Ce să fac părinte să fiu şi eu mai liniştită, mai ales pentru copilul care va să vina pe lume? Cum pot scăpa de blestemele care atât mă apasă pe suflet? Sfătuiţi-mă vă rog din suflet.