2

Da, frumoase întrebări , dar oricum să încercăm a afla câte ceva răspuns la ele. Omului invidios este de nesuportat fericirea celui de lângă el. Inima sa tresare de tristețe, când confratele lui este fericit, și dimpotrivă simte o mare bucurie și satisfacție, atunci când acesta este încercat de suferință. Așadar, ce trebuie să facem, ca să nu se dezvolte în inimile noastre invidia? Să înăbușiți din timp orice apariție a invidiei. Nu provocați voi înșivă apariția invidiei în inimile voastre. Nu provocați pe cei din jur să fie invidioși prin chiar exemplul vostru. Îndemnați pe toți din jur să urască și să condamne invidia, ca pe un păcat care îi provoacă o mare tristețe lui Dumnezeu. Cultivați în sufletelor apropiaților, virtutea opusă invidiei, bunăvoința, purtarea deschisă față de toți oamenii și în general iubirea față de aproapele, care este indicată și de cuvintele Domnului: ” Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor, ca aceasta este Legea ,și proorocii” (Matei 7,12). Cultivați, în sfarșit, în sufletele lor curate și deschise, virtutea bunătății, ca să devină și ei fii ai Tatălui celui ceresc, care „face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni ,și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5,45). Pentru coleg, vorbește cu el spunei că în scriptură scrie așa; Vai de cel prin care vine sminteala, mai bine și-ar lega o piatră de gât și sar arunca în mare. Și roagăte pentru el. Referitor la ultimele întrebări vreau să zic : Ceia ce la om e cu neputință la Dumnezeu este cu putință. Deci noi trebue să ne rugăm pentru toți, iar iar Dumnezeu știe ce va face cu toți.

Prot.Victor Mihalachi