Sărut mâna. Vă rog frumos să-mi daţi ceva sfaturi pentru mama mea, ce să facă în condiţiile în care un vecin a murit fără să vorbească cu ea, fiind certaţi pentru un salcâm pe care l-a sădit bunicul meu cu ani mulţi în urmă, pentru toţi vecinii, în poiana puţului din sat, iar vecinul l-a tăiat cum ca ar fi al lui (el era la Bucureşti în acea perioadă, venind în sat cam de vreo 15 ani). I-a zis mamei că „cine se apropie de salcâmul acela face moarte de om”. Bunicii i-au zis mereu mamei să nu-l lase să-l taie, să aibă grija de asta. Mama, văzând că-l taie, a ieşit şi i-a zis, s-au certat, mama l-a si blestemat, a chemat poliţia, primarul din comună; vecinul a reuşit să ia cam jumătate din salcâmul tăiat să-l bage în curte, restul mama le-a zis poliţiştilor şi primarului să-l ducă la şcoală, la grădiniţă. Apoi i s-a dat amendă vecinului; după câteva zile, mama a trecut de vreo 3 ori pe lângă el, i-a dat „Bună ziua”, iar el nu i-a răspuns, iar la scurt timp s-a îmbolnăvit, a stat prin spitale, a fost dus la Bucureşti şi acolo a murit, fără lumânare şi neîmpărtăşit (nu aveau obiceiul să meargă la biserică, nu făceau pomeni socrilor, etc). Familia lui nu o acuză pe mama, ştiind că el era foarte avar pentru pământ; mama a fost cu lumânare la el, a vorbit cu soţia lui şi cu toţi care erau pe acolo; dar totuşi, mie îmi pare rău că s-au întâmplat lucrurile aşa şi a murit supărat pe ea, fără să vorbească. Ce ar mai putea face mama în acest caz? Mama mea a spus preotului duhovnic din sat ce s-a întâmplat şi i-a spus că este păcatul lui dacă nu vrea să vorbească. Sărut mâna, părinte. Săbători fericite !