cum sa putem continua relatia de famin liniste si pace.?

Sărut mâna, părinte. Suntem o familie cu 2 copii, băieţel şi fetiţă de 4 ani şi 8 luni, eu sunt din Sibiu de loc, şi m-am mutat cu soţul în Iaşi aici locuim de 5 ani. La noi situaţia nu este roz, sunt certuri dese, neajunsuri, mai sunt şi certuri cu familia soţului, bârfe, ură, duşmănie. Cu care locuim. Doresc să precizez că am 28 de ani, el 37, a mai fost căsătorit el şi are 2 copii, soţia l-a înşelat. Eu nu am fost căsătorită. Problema noastră, discuţiile noastre din cauza baniilor, nu ne ajung, numai soţul lucrează, eu nu lucrez, nu avem cu cine lăsa copii, nu ne ajută nimeni, ne este foarte greu. Ne tot certăm de 5 ani încoace, de 4 ani suntem căsătoriţi civil, iar anul trecut în mai, ne-am cununat şi în faţa altarului, în ziua cu botezul fetiţei, care nu era programată, soţul zicea să n-o păstrăm, dar eu nu-mi doream să avortez, de frică, şi îmi mai doream o fetiţă. În sfârşit fetiţa s-a născut, suntem bine. Dar cearta noastră continuă, suntem 2 pietre tari. Eu nu-mi mai găsesc liniştea, el îmi reproşează că nu muncesc, mă jigneşte pe mine şi familia mea. Înjură de morţii mamei printre care este şi tatăl meu care a decedat la 48 de ani de infarct, mă doare tare, îmi doresc să ne fie bine, uneori când ne certăm şi mă înjură şi mă jigneşte şi pe familia mea îl blestem. Aşa vorbea mama mea, ştiu că nu este bne, dar pe moment nu mai ţin cont, mama mereu zice să n-avem parte de noroc, aşa ne blestema. Pe mine şi fraţii mei, surorile mele. Şi nici una nu suntem fericite. Este oare coincidenţă? Vreau ca soţul meu să mă aprecieze pentru ceea ce sunt, să nu mă mai umilească, simt că trăiesc degeaba. De multe ori îmi doresc să mor, însă mă gândesc la copii, bine mie frică şi de moarte. Încerc să mă rog şi apoi obosesc. Îniante de copilă eram în corul bisericii de la Sibiu de la catedrala mitopolitană. Mie tare dor de timpul acela, eram apropiată cu biserica, eram fericită şi mulţumită. Ce să fac părinte parcă nu mă mai înţelege nimeni şi mulţi vor să-mi facă rău, mai ales familia soţului. Sunt şi oameni care mă ajută. Şi mă sprijină. Aş avea multe de zis, dar e mult de scris. Sărut mâna, părinte, vă rog spuneţi-mi ce să fac ca să ne meraga bine, să fie pace şi linişte în casa noastră. Sărut mâna.