Video

Cu privire la noile buletine şi la semnele sfârşitului, se discută foarte mult despre lucrurile acestea şi uneori cred că se face şi foarte multă tulburare în multe suflete, pentru că sunt păreri diverse. De aceea nici nu aş vrea să spun nimic despre asta. Trebuie să primim noile buletine? Nu trebuie să le primim? Ce trebuie să facem? Cum trebuie să facem?… Aş zice că dacă ne tot întrebăm atâta, deja este rău. Păi ce fel de creştini suntem noi? Să ne temem că vom fi puşi în situaţia de a ne lepăda de Hristos şi să nu ştim că ne-am lepădat?

Spuneţi-mi, în ce stăruiau primii creştini? Aţi văzut: „în învăţătura Apostolilor, în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”. Asta era treaba lor. Şi încă mai spune ceva autorul Faptelor Sfinţilor Apostoli: „Sufletul şi inima mulţimii celor ce au crezut erau una. Şi nimeni nu zicea că ceva este al său, ci toate le erau de obşte”. Asta este viaţa creştină. S-o trăim şi toate celelalte probleme se vor dezlega de la sine la momentul potrivit.

Eu nu zic că nu ne pasc nişte primejdii, o spun părinţii în care avem încredere, căci ştim că prin ei a vorbit Duhul Sfânt, oameni înduhovniciţi. Dar cred că discuţiile acestea de multe ori sunt vătămătoare. De foarte multe ori ne dezbină, ne judecăm unii pe alţii, fiecare ţine la dreptatea lui şi are impresia că toţi ceilalţi sunt în rătăcire şi în apostazie. Noi între noi, fraţi, ne dezbinăm. Unde mai este unitatea duhului? Unde se mai păstrează unitatea duhului întru legătură păcii?

Deci problemă este una lăuntrică. Sfântul Apostol Pavel spune undeva (sper să citez cât mai exact ce spune el): „Încercaţi-vă pe voi înşivă, cercetaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Oare nu vă cunoaşteţi voi pe voi înşivă că Hristos Iisus este întru voi? Ci afară numai dacă nu sunteţi netrebnici”. Deci asta este problemă noastră. Dacă Îl avem pe Hristos sălăşluit în noi, ne mai putem teme de ceva? Nu vom şti singuri când va veni momentul acela când fiecare va fi pus în faţa situaţiei, să se lepede sau să nu se lepede de Hristos? Nu va şti fiecare că va veni momentul acela? Adică tu să pierzi Harul Sfântului Duh şi să nu ştii că l-ai pierdut? Dacă punem aşa problema, înseamnă că noi nu avem clar conştiinţa ce este viaţa creştină. Că scopul nostru ăsta este: dobândirea Harului Sfântului Duh.

Părintele Arsenie Muscalu, de la Mănăstirea Cornu