Martori la cununie

Prietenii mei buni s-au căsătorit şi din cauza unor circumstanţe nu au putut găsi nași. Am primit cu mare bucurie cererea lor de a le fi martoră la cununie. În ziua cununiei l-am cunoscut pe martorul ales de ei. Preotul care i-a cununat ne-a prevenit că nu avem voie să avem o relație de iubire, mai ales să ne căsătorim. Acest lucru nu ni s-a părut o problemă atunci, însă cu trecerea timpului am început să avem sentimente reciproce. Nu suntem împreună şi nici nu am fost, însă această situație ne macină… De ce nu avem voie să fim împreuna? Putem face ceva ca să nu păcătuim şi să nu creăm probleme în căsnicia prietenilor noștri?