Spuneţi-mi vă rog ce rugăciuni trebuie să spun ca să pot să-mi găsesc un post de lucru. Vă mulţumesc.
- Anonim a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Noaptea îşi leagănă întunericul, iar eu gândurile, până îmi oboseşte mintea şi adorm. Astăzi n-am vorbit cu Dumnezeu…. Am vrut să zic: „Doamne, ajută-mă!”, Hristos mi-a întins mâna înainte ca eu să I-o cer, iar când să mi-o prindă, mi-am dat seama că nu îmi mai pasă atât de mult…. că nu mai am aceleaşi simţăminte ca altă dată… De ce? Pentru că nu prea mai e la modă să crezi în Dumnezeu.
Oare ce rugăciune trebuie să rostesc ca să-mi găsesc un loc de muncă?
Asta este problema! Omul nu îl mai recunoaşte pe Dumnezeu ca şi Creator ca şi Tată care îşi iubeşte copii. Omul nu mai iubeşte rugăciunea pentru că acest mediu contemporan nu îi mai permite să o înţeleagă, să o lase să-i ungă încheieturile sufletului, iar când se simte constrâns de o situaţie se întoarce la Dumnezeu cu gândul de a face un schimb între o rugăciune şi un lucru necesar existenţei pământeşti. Omul a început să îi pună condiţii lui Hristos. Aşteaptă să fie ajutat, îşi fixează un termen, iar dacă acesta este depăşit, Dumnezeu ori nu-l mai iubeşte, ori nu există. Iisus şi-a propus să se răstignească pentru a ne împăca cu Dumnezeu; noi părem impresionaţi de acest gest, dar nu facem nimic pentru a arăta acest lucru şi atunci vine întrebarea : „Dacă mă fac Om ca şi tine, dacă îmi răstignesc trupul pentru greşelile tale şi pentru împăcarea ta cu Dumnezeu, dacă îţi ofer totul încât drumul mântuirii tale să fie cât mai uşor, dacă te iert la infinit idiferent ce ai face, numai cu condiţia de a-ţi părea rău prin cuvantul Iertare … mă crezi că Te Iubesc?”
NU! Omul nu mai crede decât ceea ce este tangibil şi vizibil… Biserica este mereu pe ultimul plan. La prima problemă apărută se consultă familia, apoi prietenii, medicii, psihologii, iar când nu mai este de ales se ajunge şi la biserică. Omul nu înţelege că rugăciunea nu este o simplă adunătură de cuvinte pe care trebuie să o spui mecanic ani la rând ca apoi să te plângi că nu ai obţinut niciun rezultat. Nu asta vrea Dumnezeu de la noi! Ci vrea ca sufletul nostru să se armonizeze cu idealul vieţii creştineşti prin siguranţa şi convingerea că absolut toate darurile Lui sunt spre zidirea drumului spre mântuire. Dumnezeu ne vrea numai binele! Cu ce suntem mai câştigaţi trăind în desfrânare, înconjuraţi de vicii? Cui îi facem rău, lui Hristos, sau nouă? Noi ne pedepsim prin faptele noastre, ca apoi să-L învinovăţim pe Dumnezeu sau să-l punem la zid pe diavolul care are puterea doar să ne expună păcatul pe un talger, iar dacă vrem îl luăm, dacă nu, nu!
Deci luaţi aminte: rugăciunea este comunicarea cu Dumnezeu prin care Il rugăm să ne ajute să depăsim toate aceste încercări provizorii îngăduite pentru a demonstra că ne dorim cu adevărat să stăm de-a Dreapta Slavei Sale. Și dpă ce vom ajunge să înțelegem ce ne reprezintă rugăciune atunci vom primi toate de la Cel de sus. Amin!
Oare ce rugăciune trebuie să rostesc ca să-mi găsesc un loc de muncă?
Asta este problema! Omul nu îl mai recunoaşte pe Dumnezeu ca şi Creator ca şi Tată care îşi iubeşte copii. Omul nu mai iubeşte rugăciunea pentru că acest mediu contemporan nu îi mai permite să o înţeleagă, să o lase să-i ungă încheieturile sufletului, iar când se simte constrâns de o situaţie se întoarce la Dumnezeu cu gândul de a face un schimb între o rugăciune şi un lucru necesar existenţei pământeşti. Omul a început să îi pună condiţii lui Hristos. Aşteaptă să fie ajutat, îşi fixează un termen, iar dacă acesta este depăşit, Dumnezeu ori nu-l mai iubeşte, ori nu există. Iisus şi-a propus să se răstignească pentru a ne împăca cu Dumnezeu; noi părem impresionaţi de acest gest, dar nu facem nimic pentru a arăta acest lucru şi atunci vine întrebarea : „Dacă mă fac Om ca şi tine, dacă îmi răstignesc trupul pentru greşelile tale şi pentru împăcarea ta cu Dumnezeu, dacă îţi ofer totul încât drumul mântuirii tale să fie cât mai uşor, dacă te iert la infinit idiferent ce ai face, numai cu condiţia de a-ţi părea rău prin cuvantul Iertare … mă crezi că Te Iubesc?”
NU! Omul nu mai crede decât ceea ce este tangibil şi vizibil… Biserica este mereu pe ultimul plan. La prima problemă apărută se consultă familia, apoi prietenii, medicii, psihologii, iar când nu mai este de ales se ajunge şi la biserică. Omul nu înţelege că rugăciunea nu este o simplă adunătură de cuvinte pe care trebuie să o spui mecanic ani la rând ca apoi să te plângi că nu ai obţinut niciun rezultat. Nu asta vrea Dumnezeu de la noi! Ci vrea ca sufletul nostru să se armonizeze cu idealul vieţii creştineşti prin siguranţa şi convingerea că absolut toate darurile Lui sunt spre zidirea drumului spre mântuire. Dumnezeu ne vrea numai binele! Cu ce suntem mai câştigaţi trăind în desfrânare, înconjuraţi de vicii? Cui îi facem rău, lui Hristos, sau nouă? Noi ne pedepsim prin faptele noastre, ca apoi să-L învinovăţim pe Dumnezeu sau să-l punem la zid pe diavolul care are puterea doar să ne expună păcatul pe un talger, iar dacă vrem îl luăm, dacă nu, nu!
Deci luaţi aminte: rugăciunea este comunicarea cu Dumnezeu prin care Il rugăm să ne ajute să depăsim toate aceste încercări provizorii îngăduite pentru a demonstra că ne dorim cu adevărat să stăm de-a Dreapta Slavei Sale. Și dpă ce vom ajunge să înțelegem ce ne reprezintă rugăciune atunci vom primi toate de la Cel de sus. Amin!
„Doamne, ajută-mă să mă rog Ţie cu inimă curată şi să nu mă mai abat de la căile Tale! Nu vreau un loc de muncă, dă-mi ceea ce merit, căci sunt un păcătos, iar până în acest ceas n-am vrut să aud de Tine. Îngăduie orice încercare, dar Te rog, nu mă părăsi! Ajută-mă să rămân lângă Tine!”
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Răspunsul tău
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
