Durere sufleteasca

Sărut mâna, Sfințite Părinte. Eu sunt deja de 4 luni în Canada şi mă confrunt cu o durere puternică de suflet. Am venit aici de voia mea cu soţul, dar duc dorul enorm de casă şi de cei dragi. Atunci spuneam că Moldova e imperfectă, dar acum trăiesc cu gândul numai acasă. Soţul s-a acomodat dar eu, nu pot…Îmi pare rău că poate îl întristez pe Bunul Dumnzeu, dar parcă viaţa a luat sfârşit. Ma simt mai singură ca niciodată. Parcă mi-au furat toata identitatea şi m-au izolat în alt univers. Şi tind să spun lumii că aici sunt oameni mai nefericiţi cu toate că nivelul de trai e mai ridicat, aici libertatea e ca o închisoare şi făţărnicia n-are limite. Soţul nu vrea să mă vadă cu ochii în lacrimi şi între noi e o tăcere. Eu nu ştiu cum să lupt pentru că acum suntem în doi şi nu pot lua decizii de una singură. Ce să fac?