Sărut mâna, Părinte Iulian. Vă rog să-mi răspundeţi dvs. la această întrebare. Odată ţin minte că aţi spus unei cititoare, în cadrul unui răspuns dat ei, că Dvs. nu aţi mai primi înapoi pe soţia Dvs. dacă s-ar duce la altcineva, din orgoliu de bărbat. Asta mi-a rămas întipărit în minte. Eu m-am despărţit de soţ, nu am căutat bărbat neaparat, dar bineînţeles diavolul m-a momit cu unul. Şi am rămas însărcinată cu acesta şi am dat naştere unui copilaş. Mie îmi pare rău de ce am ajuns să fac. M-am împăcat acum cu fostul soţ de care mă despărţisem însă unii îmi spun că dacă ar fi fost în locul soţului meu, nu m-ar mai fi primit înapoi şi nu s-ar mai fi împăcat cu mine. Menţionez că noi mai aveam doi copii împreună pe lângă acest al treilea pe care l-am avut cu alt bărbat. Părinte, dacă eu m-am pocăit şi îmi pare tare rău, dar mă bucur totuşi de copilaş, eu nu văd sincer niciun motiv de a mă respinge pe acest motiv. Dacă el ar fi avut un copil cu altă femeie, şi prin împrejurări acest copil i-ar fi rămas lui de crescut, eu nu aş fi ezitat să îl cresc ca şi cum ar fi al meu. Cred că cea mai importantă este iertarea şi pocăinţa, oricine poate cădea şi încă foarte rău, aşa cum am căzut eu. De ce unii oameni nu au milă? Nu văd neapărat o nedreptate, dar nici nu înţeleg orgoliul. Doar sunt un suflet pe care îl resping toţi. Toate astea au un sens duhovnicesc, nu-i aşa? Care? Vă mulţumesc pentru răspunsul Sfinţiei Voastre.
- xenia a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Scumpă soră, nu am spus din orgoliu. Explicația, este cu totul alta. Eu, sunt preot. Dacă preoteasa greșește în așa mod, preotul trebuie să aleagă: Fie rămâne preot și se desparte de soția sa, fie o iartă și rămâne alături de soția sa, dar se desparte de preoție. Toate pentru că cei doi, sunt una! Adică, din momentul din care păcătuiește soția, automat, se răsfrânge acest lucru și asupra soțului și invers. Iar Sfânta Scriptură continuă prin a ne aduce la cunoștință că nimic spurcat nu trebuie să se apropie de cele sfinte! Deci, eu spuneam că nu din orgoliu, ci pentru că am de făcut o alegere.
Dacă soțul Dvs. a avut suficientă înțelepciune și dragoste pentru a vă ierta, personal nu pot decât să mă închin în fața lui! Biserica Ortodoxă totdeauna a optat pentru iertare și pentru pocăință. În situația în care el, a dat dovadă de iertare și Dvs. de pocăință, avem de dat Slavă lui Dumnezeu! Nu uitați, că Dumnezeu a primit primul în rai pe tâlharul de pe cruce, care a dat dovadă de sinceră pocăință! Cu iertare, dacă răspunsul meu anterior va tulburat!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
