masturbarea

Masturbarea e un subiect tabu, un subiect care stârneşte ruşinea, despre care aş fi dorit să nu vorbesc. Dar ştiu că astăzi masturbarea este una dintre cele mai grele boli ale tinerilor şi din păcate ale copiilor. Pe vremea părinţilor sau a bunicilor noştri nici nu se auzise de aşa ceva, copiii şi tinerii erau curaţi, nu erau influenţaţi de nimic. nu le stârnea nimic pofta şi nu-i învăţa nimeni păcatul. Televizorul a fost prima fereastră prin care s-a strecurat desfrânarea în vieţile copiilor, prin care copiii şi tinerii vedeau prima dată ceva ce nimeni nu le arătase, ceva ce nici nu ştiau că există până atunci. Cu ochii în televizor uitându-se la intimitatea unor femei, tinerii simt pentru prima dată în trup o mare tensiune, simt ceva ce nu au mai simţit. Corpul lor reacţionează diferit, pofta şi plăcerea se aprind înlăuntrul trupului şi apare pentru prima data în viaţa lor dorinţa de a-şi stinge această tensiune. Singur în camera….cu ochii-n televizor şi cu părinţii in cealaltă cameră, copilul se atinge nevinovat căutând să stingă pofta ce s-a aprins şi astfel cade in marea ispită a păcatului. Masturbarea poate fi întâlnită astăzi la copii de 12-13 ani sau poate chiar mai mici, iar cât priveşte pe adolescenţi (de la 15 la 20 de ani) ea a devenit un lucru banal şi oarecum parte din tinereţe. Internetul este a doua mare poartă către desfrânare, abundând de pornografie şi de tot felul de urâciuni, accesibile foarte uşor tuturor, mai ales că totul este gratuit. Masturbarea este printre păcatele cele mai distrugătoare, care zguduie şi strică sănătatea şi psihicul tinerilor, consumându-i şi obosindu-i încă de mici, dar mai ales înjosindu-i şi transformându-i mai rău decât animalele. Sfântul Apostol Pavel ne spune că „trupul este templul al Duhului Sfânt”, Biserică a lui Dumnezeu, loc sfânt şi de mare taină. Omul nu poate fi despărţit decât conceptual în suflet şi trup, căci în realitate trupul şi sufletul sunt nedespărţite. Bunătatea unui om îl face mai frumos în faţa celorlalţi deci astfel sufletul face mai frumos trupul. Iar trupul curat, îngrijit, trupul care se fereşte de excese şi este mereu în echilibru înfrumuseţează sufletul. De fapt nu poate acţiona trupul fără suflet şi nici sufletul fără trup, sunt mereu una, se identifică mereu.