Sărut mâna, părinte. Sunt foarte necajită, am 2 perechi de fini de cununie care nu ascultă deloc sfaturile noastre legate de credinţă, de biserică. Nu au credinţă şi nu merg la slujbă, o pereche se duc doar să împărtăsească copilul, iar ceilalţi, într-un an şi jumătate de când s-au cununat, o dată au fost la slujbă cu noi, că i-am chemat noi, şi odată tot cu mine la Sf. Moaşte ale Sf. Muceniţe Filofteia, dar nu la slujbă. În rest, au mai fost doar aşa, în vizită scurtă la Mănăstire la Nămăieşti, o data sau de 2 ori, şi atât. Mi-au zis că nu le au ei cu biserica, iar vineri am invitat-o pe fina să meargă cu mine la Sf Maslu, la mine la biserică, şi mi-a zis că nu merge ea acolo. Eu i-am zis că este de dat6oria mea să-i îndrum pe calea credinţei, iar ea mi-a spus că nici nu consumă droguri, nici rău nu face la nimeni, şi că este alegerea lor dacă merg sau nu la biserică. Părinte, mă doare sufletul, pentru că eu ştiu care este datoria mea şi că voi răspunde pentru ei în faţa lui Dumnezeu, dar nu mai ştiu cum să mai procedez cu ei. Sincer, începe să-mi pară rău că am facut pasul acesta, şi cred că m-am păcalit. Ea este colega cu mine la serviciu şi părea, înainte de căsătorie, că este credincioasă. Postea, din ce-mi povestea, se spovedea. Credeam că va fi bine. Dar finul a fost crescut într-o familie de oameni care nu i-au vorbit de credinţă, şi acum a tras-o în jos şi pe ea. Cred că trebuia să cercetez mai bine terenul înainte de cununie, pentru că ştiind că nu avea cine să-i cunune, eu m-am oferit să le fim naşi. Nici la serviciu nu avem o relaţie prea bună, ea îmi reproşează, mai voalat, că-mi face ea mie treaba şi la fel pentru întreg serviciul nostru. Dacă aţi şti ce rău mă simt, ţi jignită, şi refuzată în tot ceea ce o povăţuiesc să facă!! Mă doare sufletul !!! Ajutaţi-mă, cum să procedez cu ei ?