ratacire

Sfințite Părinte. Vă rog frumos îndrumați-mă… soțul meu este un om bun în general, dar în viața de familie se comportă ciudat, nu are tragere de inimă să stea pe acasă, nu bea, nu fumează, dar are „darul” umblatului pe la alte femei, în special una anume pentru care e in stare să lase tot și să plece la ea. Alteori spune că nu are nimic mai scump ca familia. Nu știu ce să fac, și prietenii din afara localității sunt mulți pentru care nu stă pe acasă. Invocă motive că faptul că eu nu lucrez și nu aduc bani în casă și de asta nu-l atrage să vină acasă. Stăm la părinți și de multe ori mă gândesc că dacă am avea casa noastră ar fi mai responsabil, dar și asta nu știu când va fi. La Biserică merge foarte, foarte rar, poate când avem vre-un botez la cineva, în rest nu merge, dar crede în Dumnezeu. Nu a ținut post și nu s-a mărturisit de ani de zile, cel puțin 11 ani. Se spune că soțul necredincios se mântuiește prin soția credincioasă. Eu sunt credincioasă și mă strădui pe cât pot să citesc rugăciuni și să merg la Biserică, dar nu mă consider atât de vrednică de mila lui Dumnezeu. Cum să fac, Părinte, să-l determin să mai țină post, să se roage și să se schimbe în comportament? Ce trebuie să fac ca Bunul Dumnezeu să îl întoarcă cu tot sufletul la credință și în familie? Ajutați-mă vă rog. Vă mulțumesc.