Sărut mâna! Părinte, mare mea durere sufletească este că nu pot să fiu pe placul lui Dumnezeu. Părinte, eu sunt departe de casă şi nu am posibilitatea momentan să merg la biserică pentru spovedit şi împărtăşit şi pentru a sta de vorbă cu duhovnicul. Părinte, vă rog eu, ajutaţi-mă într-un fel şi pe mine. De ce nu îmi găsesc liniştea sufletească, de ce nu mă pot împăca cu viaţa asta pământească, de ce nu îmi găsesc rostul pe pământul acesta? Din cauza asta, că eu nu îmi găsesc liniştea şi fericirea, mă face să cad mereu în păcat, de pildă: eu îmi doresc foarte mult să am o prietenă şi să lucrez în domeniul meu, iar când văd pe apropiaţii mei că au iubite şi că s-au angajat pe domeniul lor, imediat sunt invidios şi răutăcios şi nemulţumit şi simt că dacă aş avea şi eu astea, nu aş mai păcătui şi i-aş mulţumi lui Dumnezeu din suflet. Ce pot face părinte să mă liniştesc şi ca Dumnezeu să îmi asculte ruga să mă liniştească, pentru că în fiecare seară mă rog să îmi dea asta şi mereu mă rog să mă liniştească, dar deocamdată nu mă ascultă! Ce să fac, pentru că mă simt atât de neputincios şi simt că nu mai pot să duc lupta asta. Nu cred că cer mare lucru să am o prietena pentru a întemeia o familie şi a lucra pe domeniul meu, vreau doar să fiu împăcat cu viaţa asta pământească. Simt uneori părinte, atâta frustrare în sufletul meu, că nu mai pot, vă rog ce pot să fac să am sorţ de izbândă. Cu mult respect, vă mulţumesc!
- a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Problema mare pe care o avem majoritatea dintre noi este că ne-am învăţat mai mult să cerem, decît să mulţumim. Iar ce avem nu primim ca pe un dar a lui Dumnezeu pentru care să mulţumim, ci ca pe o datorie ce o are Dumnezeu faţă de noi. De aici şi vine neînţelegerea şi supărarea multora că nu au ceea ce vor, iar ca rezultate nefericirea lor. E bine să ne învăţăm să mulţumim Domnului pentru toate: pentru viaţă, sănătate şi pentru celelalte daruri pe care ni le dă, iar Domnul ne v-a da şi ceea ce ne lipseşte. Iar dacă vă consideraţi nefericit, mergeţi şi faceţi voluntariat la un azil de bătrîni, la un spital oncologic pentru copii şi ve-ţi vedea cum luptă ei pentru fiecare zi de viaţă şi cum reuşesc să aibă şi acolo clipe de fericire, şi atunci ” nefericire ” dumneavoastră se v-a schimba. Doamne ajută!
Preot Ion Goncear
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.