Injuraturile

Sărut mâna şi Doamne ajută! Vă felicit pentru activitatea deosebită pe care o realizaţi pe acest site, în special pentru aceste rubrici de întrebări prin care ajutaţi atât de mult pe oameni! Am şi eu o întrebare şi dacă este cu putinţă vă rog să mă ajutaţi. Tatăl meu nu este un om tocmai ataşat de Sfânta Biserică. De multe ori când se enervează, înjură (uneori chiar de Dumnezeu, de Mântuitorul Hristos, chiar mai rar de Maica Domnulu). Din păcate sunt supus şi eu acestor necurate cuvinte care stârnesc o repulsie nemaivăzută în mine. De multe ori am încercat să dau uitării aceste necurăţii, sperând că nu le voi mai auzi, că voi mai evita etc. Dar vreau să ştiu şi să îmi spuneţi ce să fac. Când mai lucram împreună cu el înjura des când nu ieşea ceva cum dorea, uneori chiar de Dumnezeu. Nu spuneam nimic considerând că fiind nervos mai rău fac mustrându-l. Dar am mai încercat, când nu era nervos, să-i spun că NU SUPORT înjurăturile de orice fel ar fi. El ştie foarte bine lucrul acesta. Am încercat să-i spun să termine în diferite forme. Însă de multe ori spunând ceva, îmi zice să tac, să am gura mică, etc. Eu cred că am tot dreptul să îl mustru uneori sau să-i spun că nu e bine ce face. Nu cred că greşesc. Dar oricum… în zădar. Ce ar trebui să fac? Poate mă ajutaţi cu un sfat practic, căci mi-e ruşine să întreb pe apropiaţii mei aşa ceva. Mulţumesc şi Dumnezeu să vă binecuvânteze!