Mă iertați părinte, că sunt și eu o păcătoasă. Multe păcate și grele sunt în urma mea. Am mai lăsat 2 întrebări cu ceva timp în urmă, dar nu am primit răspuns la ele. Mă rog la bunul Dumnezeu să-mi scoată în cale un bun duhovnic, care să ne învețe cu înțelepciune și blândețe. Întrebarea care mă chinuie de câteva zile este: din cauza necazurilor am început să mă rog mai mult și să fac mai multe metanii, dar…) de câteva zile nu mai pot să mă închin și nu știu cum să depășesc acest lucru? Nu reușesc să mă mai concentrez și simt că nu mai am nici un fel de putere. Parcă diavolul se joacă cu mintea mea și ajung nebună, uit ce voiam să fac sau când mă închin parcă-mi fură mințile că mă trezesc citind ultimul Icos și mă întreb „când am ajuns aici?”. Adică conștientizez că n-am făcut decăt să citesc ceva în mod mecanic, fără să fiu cu sufletul acolo. Ba mai mult am început să am și vise prea desfrânate și când mă trezesc dimineața mi-e rușine să mai privesc spre icoane. Vă rog, ajutați-mă părinte! Nu știu cum să depășesc aceste ispite prea puternice pentru mine. Înainte citeam câte un acatist în fiecare zi, uneori și de 2 pe zi (nu de o perioadă foarte lungă, ce-i drept). Dar acum simt că abia mai pot citi 3 cuvinte. Mă simt total depășită, părinte. Nu e vorba că n-am încredere în Dumnezeu, chiar am, dar parcă simt că Dumnezeu mă lasă așa din pricina păcatelor mele. Nu mă simt liniștită decât când stau în pat. Dar și când stau în pat am uneori senzația că am căzut în nesimțire. Cum să fac părinte? Vă rog ajutați-mă că mă simt ca o nebună. În capul meu e furtună. Doamne ajută!