Părinte, am o întrebare care mă frământă de mult timp. Sunt un tânăr de 20 de ani. De vreo câțiva ani deja mă gândesc să mă retrag la mănăstire, însă îmi vine tare greu să-mi părăsesc familia: tatăl, mama și fratele. Pe ei îi iubesc mai mult decât orice pe lumea asta. De aceea nu mă lasă inima să-i părăsesc la bătrânețe. Mai ales după câte au făcut pentru mine. Nici nu le-am spus încă despre intenția mea. Încă sunt plin de îndoieli… Ce ar trebui să fac, părinte? Să rămân lângă ei, sau să plec? Mai ales că ei au mari așteptări de la mine. Vor să mă vadă la casa mea, însurat. Vor să aibă nepoți. Însă eu sunt un singuratic. Nicioadată n-am avut succes la femei. O să mi se rupă sufletul dacă o să-i văd dezamăgiți. Cum să procedez?
- sergiu a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Hristos a înviat! Este foarte devreme pentru a vă călugări. Canonic vîrsta călugăriei este de 30 de ani ( vîrsta bărbatului desăvîrşit). Şi apoi sunteţi sigur că înţelegeţi cît este de grea crucea călugăriei. Dacă o luaţi înapoi nu mai puteţi da. Sunteţi sigur că peste 10 ani nu o să vreţi să aveţi copiii dumneavoastră? Păstraţi curăţia trupească şi sufletească şi după cîţiva ani reveniţi la intenţia pe care o aveţi. Cunosc mai multe cazuri cînd tinerii de vîrsta pe care o aveţi doreau acelaşi lucru. Mai apoi sau căsătorit şi acum recunosc că nu ar fi putut rezista în mănăstire, fără familie, copii. Şi nu este nevoie de succes la femei- e destul doar una ,care să devină a doua jumătate. Dar dacă sunteţi binecuvîntat de Domnul să ajungeţi călugăr ve-ţi fi, doar că nu vă grăbiţi.Doamne ajută!
Preot Ion Goncear
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
