Bună ziua, Părinte. Prin binecuvânatrea Domnului avem un băiețel David 3 ani și tare ne dorim să mai avem copii. Am o durere mare în suflet, curând am avut o pierdere de sarcină (avort spontan) 2 sarcină. Părinte, știu că sunt tare păcătoasă și înțeleg că e pedeapsă pentru păcatele mele și mă simt tare vinovată în fața Domnului. Părinte, să înțeleg că prin pedeapsa aceasta înseamnă că n-am făcut pocăința necesară pentru iertarea păcatelor mele de la Domnul? Mă rog de mă iertați, Părinte.
- Ana a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, înțelegi bine, și Doamne ajută. Smerenia mai cere ca fiecare să-și recunoască și slăbiciunile sale, precum și să recunoască în același timp și părțile bune ale aproapelui.Aşa cum remarca şi Sfântul Isaac Sirul, omul „nu învaţă decât prin încercări. Şi fără încercare nu cunoaşte smerenia”. Pentru a dobândi smerenia, nu ajunge să citim cărţi sau să chemăm în mintea noastră gânduri smerite. Este nevoie să cunoaştem întru simţirea inimii că nu putem face nimic bun fără Dumnezeu. Dar întâi trebuie să trecem prin „cuptorul” necazurilor, să ne simţim neputinţa şi să înmulţim rugăciunile de cerere a ajutorului divin. „Iar când cineva cunoaşte că este lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, face multe rugăciuni şi cu cât le înmulţeşte pe acestea, cu atât se smereşte mai mult în inima sa. Căci, observa Isaac Sirul, nimeni, rugându-se şi cerând, nu poate să nu se smerească. Iar „inima zdrobită şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Psalmul 50, 19).
Prot.Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
