Hristos a Înviat. Mă rog de mă iartă părinte, dar am nevoie de niște sfaturi. Necazul meu e că nu știu ce să fac. În ultimul timp nu reușesc să mă împac cu nimeni, întorcându-mă înapoi în trecut nici de copil nu am reușit să am prieteni, aceasta nu e așa de important, mai important sunt persoanele mele cele mai apropiate, probleme cu mama care în ultimul nu mai este mulțumită și nimic din ceea ce fac sau spun nu este bine. Nu ne-am văzut și nici nu am vorbit mai mult de o lună. Ducându-ma la biserică ca să mă spovedesc și să ne împărtășim eu cu copilul meu de 7 ani a răspuns la telefon. De ce nu reușesc să duc un raport frumos cu ea? Știu că e singură de mai mult de 18 ani, dar cu ea nu pot să stau într-o casă. Am stat împreună aproape 7 ani, în acest timp tot timpul s-a amestecat între mine și soț… Cu sora mea m- am certat de la nimicuri… Știu și eu, am greșit mult în fața Domnului, poate că multe lucruri nu le înțeleg. Am 32 de ani, dar am ajuns să fiu mai disperată ca niciodată. Odată eram puternică, când a decedat tatăl meu, dar acum nu mai pot. O altă problemă este că soțul a dorit să ne părăsească pentu o altă persoană, când mi-a spus era cea mai fericită persoană, că cu ea dorește să-și construiască viața și să aibă și copii. În urma acestui anunț și a altor jigniri am slăbit foarte tare, care acum în urmă cu jumătate de an am ajuns la 52 kg și nici nu reușeam să dorm și nici să mănânc. Cu povața duhovnicului am început să citesc acatistele Macii Domnului Portărița și a Sf. Nicolae, rugându-ma incontinuu. Într-o noapte m-am trezit cu o rugăciune pe buză „ca Domnul să-l îndrumeze pe calea cea bună…”, nu știu ce s-a întâmplat, dar de atunci s-a schimbat, a spus ca să mai încercăm, dar nu este sigur că o să stea lângă noi. Au trecut câteva luni, de ce prin minte trece tot felul de prostii și nu reușesc mai departe lângă el, cum să reușesc, il simt cam distant, indiferent. Când lucrez sunt zile că încep a plânge și nu reușesc să mă opresc, ascult rugăciuni în timpul lucrului că așa reușesc puțin să alung problemele din mintea mea. Îmi pare foarte rău, dar duminică nu reușesc să mă duc la biserică. Un alt necaz sunt visurile…, cu mult timp în urmă am visat multe lucruri urâte și plăcute care acum se întâmplă, mi-a rămas în minte că soțul o să ne părăsească și o să-și facă altă viața, cauza e mama mea. Sau o să merg pe stradă ceea și am mers, sau o să îmi cumpăr casă și am cumpărat-o, unele nu sunt exact cum au fost în vis, de ce am această frică, cum să le înlătur, ajutați-mă. Ce se întâmplă cu mine? Mă rog de mă iertați părinte, dar vreau să-mi cresc copilul în liniște și fericire cu el, sau fără el. Nu-l pot ține cu forța lângă mine, de ce vreau să-l părăsesc, de ce nu pot merge înainte? De ce toate aceste probleme? Sfătuiți-mă. Mă rog de mă iartă părinte dacă am greșit cu ceva, dar am nevoie de ajutor. Vreau să-mi cresc copilul în liniște și bucurii. O seară plăcută.