Impacare

Bună ziua. Sunt Maria Mădălina. Am avut o relație cu un băiat timp de aproximativ 3 ani și 4 luni. El se numeste Eugen și este cântăreț la biserică. Am stabilit nunta pentru anul acesta în septembrie. Aveam aproape toate detaliile puse la punct, inclusiv rochia de mireasă. Pe parcursul relației am avut ciondăneli, câteva certuri mai serioase, ca în orice cuplu, însă din octombrie 2014 până în martie 2015, de când nu mai suntem împreună, nu am mai avut certuri serioase, chiar ne pregăteam de nuntă. Precizez că eu cu el am fost peste tot: restaurant, să probez rochii,etc.. El era chiar entuziasmat de nuntă. Se lăuda tuturor. Am fost prima fată căreia i-a zis că vrea să se căsătorească cu ea, deși a mai avut relații serioase. Lucram împreună la același magazin, eu vânzătoare, el administrator. Într-o zi a venit o nouă colegă, soția celui mai bun prieten de-al lui. Eu m-am certat cu ea de două ori iar el s-a supărat, nu mi-a ascultat versiunea mea și a plecat de-acasă, a zis că vrea să ne despărțim. Ceea ce ma intrigă e faptul că noi eram fericiți. Cu două săptămâni înainte de a pleca el de-acasă vorbisem cu fotograful de nuntă. Iar cu o zi îniante el a cumpărat vinul pe care îl vroia la nuntă și mi-a zis să îl gust. Era chiar foarte încântat de nuntă. Ne făceam planuri împreună. Precizez că tot împreună am stabilit nunta! Chiar el a insistat. Defectul meu a fost că trebuia să fiu mai diplomată dacă știam că lui nu îi place cearta și sunt severă cu curățenia, dezinfectatul. Însă într-o ceartă e nevoie de doi. Și ne-am certat și din cauza lui, nu numai a mea. El este foarte orgolios, mândru și întotdeauna spunea că eu încep cearta..     Lucrurile acestea două mi le reproșa, însă în ultimul timp parcă mă înțelegea și am mai renunțat și eu la anumite lucruri.. După despărțire am înercat să vorbim. Nu vroia. Spunea categoric că ne despărțim. Însă totodată spunea că îi e teamă că dacă ne împăcăm, ne vom certa iar și el nu vrea asta. Apoi cu ajutorul preotului lui, care urma să ne fie naș, ne-am întâlnit. Deși la început era reticient, apoi a cedat și chiar incepuse să-i dea lacrimile. Mergea înspre bine. Însă de Paște, eu am mers la Prohod iar el s-a supărat. A zis că trebuia să nu merg că mi-a zis să nu mă duc, că vb după sărbători.. Și apoi iar ne-am distanțat.. Acum stă cu o fată care are defecte pe care el nu le vrea la o fată: are pe certificatul medical schizofrenie, 2 tentative de suicid, ia pastile si azi.. nu are voie să se angajeze (ceea ce el îmi reproșa mie când nu aveams servici), să facă copii (ceea ce el își dorește enorm).. plus că este o fată libertină.. iar acum nu vrea să stea de vorbă cu mine, să purtăm o discuție, pentru că știe că va ceda și are un orgoliu foarte mare.. Când l-am întrebat daca stă cu această fată pentru relațiile intime a zis că da.. Iar unui prieten comun i-a spus că, dacă nu va mai fi cu ea, va fi cu alta, pentru că la o eventuala împăcare cu mine, e sigur că ne vom certa iar la scurt timp. Eu încă îl iubesc foarte mult, pt că îl apreciez ca persoană, știu cum era acum câteva luni. Nu bea, nu fumează, e omul banului. Precizez că eu am 24 ani iar el 29.. Până să fiu cu el nu am mai fost cu nici un băiat..De fapt și cu el, chiar dacă teoretic mai sunt virgină, practic nu, pentru că am mers până la limită.. Iar înaintea lui nu i-am permis nici unui băiat să mă atingă nici pe sfert , pentru că sunt o persoană credincioasă și am simțit că, din respect pentru Dumnezeu să fac acest pas cu bărbatul cu care mă voi căsători. Simt că trebuie să lupt pentru că el s-ar împăca cu mine daca ar avea ‘o garanție” că nu ne vom mai certa, și acum lucrăm împreună dar nu vb de pb pers. Vă rog frumos să mă ajutați! Am nădejde în Dumnezeu și Maica Domnului. Simt că trebuie să lupt pentru el, pentru noi! Dar cum să-i arăt că îl iubesc mai mult decât orice și că am învățat din greșeli și nu ne vom mai certa? Aștept un răspuns. Mulțumesc!