Botezul copiilor
Importanţa Tainei Sfîntului Botez este atît de evidentă, încât chiar Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Şi deşi acest lucru l-a săvârşit nu pentru că avea nevoie să se curăţească de păcate, ci, „ca să împlinească toată dreptatea” , El ne învaţă că fără de Botez nu ne putem mîntui, nu putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu ( Ioan 3,4-5; Marcu 16, 16;…).Protestanţii şi neoprotestanţii au primit învăţătura despre Botez, dar nu toată, ci, folosindu-se de: Matei 28, 19-20 „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”
Marcu 16,16: „Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.”
Susţin că Botezul trebuie să fie primit doar de maturi, adică întîi trebuie să crezi iar apoi doar să te botezi şi pentru ei Botezul este doar o confirmare a credinţei. Întradevăr, cînd citeşti aceste versete înţelegi că pentru maturi e necesară credinţa înainte de Botez. Şi noi în Credinţa Ortodoxă cînd primim pe cineva matur din altă credinţa, ori din ateism, mai întîi îi învătăm despre credinţa adevărată iar mai apoi acesta primeşte Taina Sfîntului Botez. Primele secole ale creştinizmului, din cauza că erau mulţi doritori dintre păgîni să vie la creştinism, sau format chear şcoli de catehizare a candidaţilor la Botez, S-au scris Omilii( lecţii) de catehizare , iar candidaţii la Botez ( catehumenii), învăţau credinţa, iar mai apoi dacă aveau pregătirea necesară, primeau încuviinţare de la episcop şi primeau Sf. Botez, mai ales la sărbătorile mari ( în ajun): Invierea Domnului, Naşterea Domnului, Botezul Domnului . Iar Botezul pentru ei nu era pur şi simplu o „confirmare” a credinţei, după cum mărginesc neoprotestanţii învăţătura despre Botez. Prin această Taina Sfîntă creştinii din primele secole, ca şi noi acum primim posibilitatea de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, ne unim cu Hristos Dumnezeu, cu Sfînta Biserică, ne îmbrăcăm în Hristos, suntem altoiţi pe trupul lui Hristos – care este Biserica, primim iertare de păcate…, primim toate acestea pentru o viaţă sufletească sănătoasă. Aceste versete de mai sus sunt rostite de Mîntuitorul atunci cînd s-a înălţat la cer şi a trimis pe Sf. Apostoli la propovăduire la toate neamurile, şi desigur că predica era adresată celor maturi. Iar cei care primeau credinţa şi botezul deseori o făceau împreună cu toată familia nexcluzînd copiii. Exemplu de aceasta avem în Sfînta Scriptură:
Fapte 10,44-48: „Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau cuvântul. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi? Şi a poruncit ca aceştia să fie botezaţi în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile.”
Fapte 16,33: „ Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.”
1 Cor. 1,16: „Am botezat şi casa lui Ştefana; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.”
Pe lîngă aceste cazuri menţionate în Scriptură , este clar că numai în timpul Apostolilor au fost botezate mii de familii, şi dacă Botezul ar fi fost interzis pentru copii, în Biblie s-ar fi arătat acest lucru, dar , nicăieri în Noul Testament nu găsim că Botezul e interzis pentru copii.
Importanţa Botezului pentru copii e evidentă din cauza că copii la naştere deja au păcat – păcatul strămoşesc,( Romani 5,12) : „ De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” , iar prin Botez ne curăţim de acest păcat – (Fapte 2, 38): „ Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.”
Fără de Botez nu ne putem mîntui, iar dacă copilul nu ajunge pîn la vîrsta maturităţii – 16, 18, 30 ani cine va fi de vină că acesta a pierdut Împărăţia Cerului? Nu cumva acei ce se împotrivesc Botezului copiilor?
Şi dacă tot vorbim despre primele secole, nu trebuie să fii istoric mare ca să-ţi dai seama că mulţi dintre copii nu mai ajungeau la această vîrstă din diferite cauze ( războaielor , bolilor, robiei…), şi nu pot crede că primii creştini, care erau învăţaţi şă iubească şi duşmanii , nu aveau grijă de proprii copii, lăsîndu-i fără Botez , cu riscul ca aceştia să rămîie fără mîntuire.
Iar Botezul e mult mai important decît o simplă confirmare a credinţei . Sfînta Scriptură ne învaţă despre Botez:
Romani 6, 3 – 8: „Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii; Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui, Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El.” Deci prin Botez suntem altoiţi pe El , adică în Hristos Dumnezeu. Nu în zadar Mîntuitorul ne învaţă la ( Ioan 15 , 4-6 ) : „ Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.” Prin Botez noi „ mlădiţele” suntem „altoiţi” în „ viţa” , adică în trupul lui Hristos .
1 Cor 12, 12 – 13: „Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.” Iarăşi vedem că Botezul ne uneşte în trupul lui Hristos care este Biserica.
Galateni 3, 27-29: „Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.” Prin Botez ne îmbrăcăm în Hristos, devenim una în Hristos şi urmaşii lui Avraam. Aici vreau să vă atrag atenţia dumneavoastră asupra faptului că şi în Vechiul Testament Dumnezeu Tatăl a făcut un legămînt cu Avraam şi urmaşii săi printr-un ritual tăierea împrejur – Facere17, 9-14: „ Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu. Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminţia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta. Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău şi legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veşnic. Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu”. Deci prin Botez devenim „moştenitori după făgăduinţă” a acestui legămînt , şi nu mai trebuie să fim tăiaţi împrejur trupeşte. La cîţi ani se tăiau împrejur copii de parte bărbătească? La 16, 18, sau 30 ? Nu la … ani , ci la 8 zile!!! De ce dar nu se poate să unim copiii noştri cu Hristos Dumnezeu prin Botez?
Tit 3,5: „El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt” . Aşadar Botezul, începutul mîntuirii şi toate darurile ce le primim prin Botez, nu sunt un rezultat a credinţei sau a faptelor săvîrşite de noi, ci, se datorează bunătăţii lui Dumnezeu. De ce dar nu putem primi această bunătate, îndurare pentru copiii noştri ???
Ioan 3,4-5: „Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.” Unele curente neoprotestante afirmă că acest verset (5)nu este despre Botez, ci, despre naşterea naturală, căci copilul în burta mamei se află în apă, iar Duhul este cel ce dă viaţă pruncului. Această ideie este absurdă, deoarece: 1) versetul (4) ne dovedeşte că nu poate fi vorba despre naşterea naturală „Cum poate omul să se nască, fiind bătrân?…”. 2)Sf. Ioan Botezătorul spune: „Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.”(Marcu 1,8). 3)E clar că Mîntuitorul vorbea despre importanţa Botezului, fiincă după aceste învăţături la versetul(22): „După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza.” Deci fără de Botez, „ de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.”
Iar învăţînd despre cine poate intra în împărăţia lui Dumnezeu , Domnul Iisus dă prioritate copiilor:
Matei 19,14: „Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor. „ + Marcu 10,14
Luca 18, 15-17: „ Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.” Iar dacă pruncii au starea spirituală cea mai potrivită ca să primească împărăţia cerurilor, de ce nu pot primi Botezul?
În fine, dacă primii creştini aveau practica ca să se boteze chear şi pentru rudele răposate(1 Cor.15,29) cu credinţa că prin aceasta îi unesc cu Dumnezeu, îi altoiesc pe Trupul lui Hristos, şi aceasta îi va ajuta pe cei răposaţi, vă gîndiţi că ar fi ezitat să-şi boteze copiii?
Neoprotestanţii afirmă că dacă botezăm copiii , le agresăm libera voinţă; lasă mai întîi să studieze credinţa, să aleagă, iar mai apoi să primească Botezul.În primul rînd libertatea conştiinţei într-o comunitate (baptişti, adventişti, martori a lui Iehova…) este relativă: ceea ce învaţă comunitatea, aceea va primi ca adevăr copilul, astfel nu are rost de pus accentul pe o astfel de „libertate”, alegerea e cunoscută dinainte. Şi în al doilea rînd noi pentru viaţa trupească a copiilor noştri facem multe lucruri fară voia şi consinţămîntul lor: mama alăptează copilul, mai apoi îi dăm de mîncare, cînd se îmbolnăveşte, îi dăm medicamente, şi aceasta pare normal. Nu cumva încălcăm libertatea copilului? Doar el nu înţelege din cei făcută mîncarea, medicamentele, şi multe altelepe care noi le dăm, ştiind că facem bine copilului.Iar de facem o paralelă cu viaţa spirituală putem spune ca şi neoprotestanţii: lasă mai întîi să crească mare, să înveţe din cei făcută mîncarea, apa, medicamentele…..să aleagă de vrea să mănînce, sau să se trateze şi abia la urmă dea dori să-i dăm mîncare, medicamente….!!! Nu pare absurdă astfel de ideie? De ce dar pentru viaţa trupească e bine să-i încălcăm libertatea dîndu-i cele necesare, iar pentru viaţa sufletească nu putem să-i încălcăm această libertate şi să-l lăsăm fără Botez?
Au nu este mai importantă împărăţia lui Dumnezeu decît mîncarea şi băutura?
Preot Ioan Goncear
