România – „vicecampioana europeana la avorturi”… La nivel national, un barometru de opinie din anul 2010 consemna adversitatea relativ mare a românilor fata de avort (28% din respondenti s-au pronuntat împotriva lui), fata de divort (63%) si fata de homosexualitate (91%). Un alt raport, elaborat de Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii din România, consemna faptul ca 75% din persoanele interpelate se declarasera împotriva avortului….
Dincolo însa de aceste opinii din sondaje, realitatile sunt altele si cu adevarat înspaimântatoare. Cu o medie de 3-4 avorturi la fiecare femeie din România, dar, bineînteles repartizate diferit, 28% din românce sunt consemnate ca savârsind în timpul vietii fertile un avort, aproximativ 32% – doua întreruperi de sarcina, aproape 30% – între 3-5 sarcini omorâte si putin sub 12% – peste 5 avorturi. O alta constatare se refera la debutul prematur si promiscuu în viata sexuala a tinerilor, iar ca efect s-a constatat ca 40% din tinerele active sexual se încadreaza în intervalul de vârsta cuprins între 11 si 13 ani. Jurnalele de stiri anunta tot mai des si sub aparenta unui înspaimântator „firesc” cazuri de tinere însarcinate la 12-13 ani, ba chiar mai mult – copile care, mergând pe strada alaturi de parinti, au nascut „spontan”.
Prima lege aprobata de guvernul revolutionar provizoriu, la sfârsitul lui decembrie 1989, nu a vizat eliberarea detinutilor politici, persoane care suferisera cel mai adesea în mod nevinovat si gratuit persecutia si depersonalizarea temnitelor comuniste, nici acordarea unor reale drepturi si libertati umane, care sa întareasca fiinta umana în cultivarea faptelor bune si a valorilor superioare, ci tocmai legiferarea avortului.
Ca urmare, si efectele au fost si înca sunt triste. Din decembrie 1989 si numai pâna în anul 2000 se savârsisera peste 11 milioane de avorturi. În anul 1990, spre exemplu, au fost facute aproximativ 1 milion. În anul 2004, România a detinut tristul record absolut în aceasta privinta, ocupând locul întâi în Europa la numarul de întreruperi de sarcini.
În prezent, se situeaza pe locul al treilea, în mod paradoxal dupa doua tari civilizate: Anglia si Franta. S-ar parea ca nici acolo nu se stiu prea multe despre contraceptie si, cu atât mai putin, despre virtutea crestina a înfrânarii. O lume aflata în cautarea placerii, a carei religie o constituie satisfacerea poftelor si a dorintelor dintre cele mai variate si pacatoase si al carei Dumnezeu îl constituie banul. Iar la nivelul tarii noastre, cele mai multe întreruperi de sarcina sunt înregistrate în Moldova, altadata recunoscuta pentru numarul mare de nasteri si prin aceasta a personalitatilor pe care le-a dat culturii si spiritualitatii nationale. Iasul a condus detasat în ultimii ani, putând fi considerat „capitala avorturilor”.
În fata unei astfel de situatii, denuntând avortul a fi un grav pacat ce atenteaza la libertatea si demnitatea umana, la istoria si viitorul neamului, Biserica s-a simtit si se simte responsabila sa apere valorile vietii si ale familiei, aratând ca aceasta reprezinta mediul si cadrul cel mai potrivit dezvoltarii personale si general umane, o „Biserica în miniatura” sau „Biserica de acasa”, iar copiii, nefiind poveri sau piedici în calea acestei împliniri de sine, sunt adevarate daruri ceresti si binecuvântari dumnezeiesti.
