Copiii care învaţă în şcoli unde se aplică pedepse corporale au performanţe mai mici decât cei care învaţă în şcoli unde se aplică forme de sancţionare care nu implică pedepse corporale. Pedepsirea corporală a copilului poate să aibă efecte negative pe termen lung, ceea ce înseamnă că bătaia nu este ruptă din Rai.
Sunt concluziile unui studiu realizat în două şcoli particulare dintr-o ţară vest-africană, studiul fiind publicat în Social Development. Cercetările au fost conduse de sociologi de la Universităţile McGill, Minnesota şi Toronto, informează sciencedaily.com.
Elevii uneia dintre şcolile unde s-a realizat studiul erau bătuţi cu băţul sau ciupiţi atunci când încălcau regulamentul şcolar sau când făceau diverse năzbâtii. Cei de la cea de-a doua şcoală erau pedepsiţi pentru acelaşi gen de încălcări ale normelor şcolare prin avertismente verbale sau prin alte metode care nu implicau violenţă.
Cercetătorii au stabilit că pedeapsa corporală poate să determine o reacţie imediată de supunere din partea copilului însă, pe termen lung, reduce probabilitatea ca elevii să internalizeze regulile şi standardele instituţiei în care învaţă. „Studiul acesta demonstrează că pedeapsa corporală nu îi învaţă pe copii cum să se comporte, nici să îşi îmbunătăţească capacitatea de învăţare”, a declarat profesoara Victoria Talwar, una dintre realizatoarele studiului. Aceasta a atras atenţia că folosirea violenţei în disciplinarea copiilor poate să aibă consecinţe negative asupra abilităţilor cognitive ale acestora, asupra capacităţii de a se concentra şi de a rezolva sarcinile care le sunt încredinţate.
„În Statele Unite, 19 state permit încă pedeapsa corporală în şcoli, deşi multe dintre ele cer acum permisiunea părinţilor pentru a o folosi”, a declarat profesoara Stephanie M. Carlson.
Un studiu realizat de profesorul Murray Straus, de la Universitatea din New Hampshire, şi publicat în 2009, a arătat că, la nivel mondial, copiii care sunt loviţi ca formă de pedeapsă au un IQ mai mic, comparativ cu aceia care sunt pedepsiţi altfel decât prin lovire. „Este nevoie ca psihologii să recunoască nevoia de a-i ajuta pe părinţi să înceteze folosirea pedepsei corporale”, a declarat Straus.
„Trendul internaţional în privinţa pedepselor corporale este foarte clar reflectat de cele 24 de ţări care au interzis pedepsirea corporală, până în 2009. Atât Uniunea Europeană, cât şi Statele Unite au lansat un apel către toate ţările să interzică pedepsirea corporală de către părinţi”, a mai spus Straus.
Pedeapsa corporală rămâne însă o practică larg răspândită, conform unor cercetători de la Universitatea din Carolina de Nord. În 2010, aceştia au publicat în Pediatrics un studiu din care reiese că mamele cu un nivel scăzut de educaţie obişnuiesc să folosească bătaia ca formă de disciplinare a copiilor şi că lovirea copilului este folosită atât în ţările sărace, cât şi în ţările dezvoltate. Chiar dacă pedepsele corporale au fost interzise în 24 de ţări, acestea reprezintă doar 12% din ţările lumii, iar dintre cele 24 de ţări, 19 sunt ţări europene.
Tot Murray Straus a publicat, în 2008, un studiu din care reieşea că există un risc sporit în cazul copiilor care suferă pedepse corporale ca aceştia să se confrunte cu probleme sexuale la vârsta de adult. Printre comportamentele sexuale deviante asociate de Straus cu pedepsele corporale din copilărie sunt: coerciţia verbală sau fizică asupra partenerului pentru a face sex; sex premarital fără prezervativ; forme masochiste de a face sex.
