Romanii întorc spatele avortului, în „Marsul pentru Viata”

Mâine, 24 martie, 20 de oraşe ale României vor da start unui eveniment de amploare naţională, cu scopul de a milita împotriva avortului, care, conform ultimelor statistici, lasă România fără urmaşi. Organizaţiile „pro-vita” şi culte creştine de confesiuni diverse organizează această nouă ediţie a „Marşului pentru Viaţă”, pentru a reafirma respectul faţă de viaţă în toate fazele şi ipostazele ei şi a evidenţia nevoia de sprijinire a familiei ca temelie a societăţii.
România îmbătrânită şi fără copii
Conform datelor de la ultimul recensământ, în ultimele două decenii, România a pierdut, numeric, patru milioane de locuitori, iar populaţia a îmbătrânit vizibil. Aproximativ 8 milioane de copii, doar conform statisticilor oficiale, au căzut victime avorturilor din 1990. Scăderea natalităţii, identificată ca factorul principal al crizei demografice, va continua să cauzeze adâncirea dezechilibrului ecomomico-social dacă nu va fi stăvilită, în primul rând prin restricţionarea sau oprirea avorturilor.
Dacă legislaţia privind avorturile nu va fi schimabtă, în viitor, România va depinde în mare parte de imigraţie, pentru a putea exista în continuare. „Pentru România, dacă statisticile sunt corecte, cel mai mare risc este incapacitatea reproducţiei biologice simple (la paritate, 1 la 1), ceea ce înseamnă pericolul ca peste un secol ţara să nu mai fie populată de români”, a declarat generalul Rogojan pentru Ziarul Financiar.
Conform declaraţiilor deputatului Sulfina Barbnu, partidul din care face parte a început deja dezbateri pe tema crizei demografice. Prim-vicepreşedintele PDL, Teodor Baconschi, vede ca o posibilă soluţie microcreditarea şi construcţia de creşe.
La rândul ei, deputatul PDL, Raluca Turcan, a declarat că există un dezechilibru demografic şi că generaţia de 30-40 de ani ar trebui să se gândească cine va plăti pensiile peste 20 de ani.
România este No. 1 la avorturi
În mod declarativ românii sunt majoritar împotriva avortului, cel puţin asta arată cercetarea realizată în luna ianuarie 2011 de CADI şi IRES. Astfel, la întrebarea „Avortul este o crimă şi ar trebui interzis?” 42% din cei chestionaţi au răspuns „DA”; 11% au circumstanţiat, răspunzînd „Da, doar după luna a-5-a”, 9% nu au ştiut ce să spună, 2% au evitat răspunsul, iar 36% au răspuns „NU”.
În acţiune de fapt, numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 şi 2008 este mai mare decât populaţia actuală a României, mai exact 22.178.906 de avorturi. Datele aparţin Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din Ministerul Sănătăţii. La sfârşitul acestui interval, adică în 2008, populaţia României, conform datelor oficiale, era de 21.504.442 de locuitori.
Totuşi, după 1990, avortul este în scădere continuă, anul 2010 înregistrând cel mai mic procentaj din ultimii 10 ani. Cu toate astea rămânem în topul ţărilor din UE, cu 32 de avorturi la 100 de sarcini. În România, practica avortului rămâne deosebit de răspândită, considerată de unii la fel de banală ca extracţia dentară, şi cam la fel de accesibilă, din păcate.
Legislaţia avorturilor în UE
Din punct de vedere al legislatiei privind avortul, ţările din UE se împart în 3 grupe.
Primul grup include statele în care avortul este oprit prin lege. Malta opreşte cu desăvârşire avortul, în ciuda presiunilor uriaşe din partea ONU şi UE care solicită modificarea legislaţiei. În Irlanda, avortul este oprit cu excepţia cazului în care mama este în pericol de a se sinucide, însă guvernul şi Biserica Catolică încearcă să închidă şi această „portiţă”. În Polonia şi Irlanda de Nord, se poate apela la avort dacă sarcina a apărut în urma unui viol, incest, dacă fătul are malformaţii grave sau dacă viaţa şi sănătatea mamei sunt puse în pericol.
Grupul al doilea include statele în care se pot face avorturi în anumite conditii, mai relaxate. Avortul motivat de situaţia socială şi materială dificilă este permis practic doar în Marea Britanie şi Finlanda. În Luxemburg, femeia trebuie consiliată cu privire la alternative şi trebuie să aştepte 7 zile până la avort. Tot aici „obiecţiile de conştiinţă”, în general din motive religioase, sunt frecvente.
În grupul al treilea se află restul statelor UE, în care avortul este disponibil „la cerere”. Din acesta fac parte ţări foste comuniste cu excepţia Poloniei (ţările Baltice, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria) care aveau o astfel de legislaţie încă din vremea „cortinei de fier” (lucru explicabil întrucât prima ţară din lume care a legalizat avortul a fost URSS, în 1922) sau ţări cu veche tradiţie democratică şi liberală în care „libertăţile individuale” sunt fundamentale: Belgia, Olanda, Germania, Franţa, Suedia, Danemarca. Tot aici se include şi Italia, Grecia şi România. În ţările unde avortul este disponibil „la cerere”, limita de vârstă a sarcinii până la care se pot efectua intervenţii este, în general, săptămâna 12, cu excepţia Sloveniei (săpt. 10), a României (săpt. 14) şi a Suediei (săpt. 18).
www.semneletimpului.ro