S-a întămplat ca odată, cînd am plecat în pelerinaj la Mănăstirea Sarov, s-ă rămîn acolo peste noapte. Călugării mi-au dat să mă învelesc cu cojocul Cuviosului Serafim, pe care acesta îl purta cînd era în viață. Însă toată noaptea nu am putut închide un ochi: auzeam cîntările îngerilor.
Dimineața, i-am povestit unui călugăr ce mi s-a întîmplat, iar el mi-a răspuns: ”Oricine se învelește cu această haină are aceiași vedenie pe care ați avut-o și dumneavoastră noaptea trecută.”
Sursa:”Minuni ale vremii noastre”, editura Sophia, pag. 66-67
