Deseori se poate auzi: «Oare nu ar trebui credinţa în Dumnezeu să fie o alegere conștientă și liberă? Atunci de ce Biserica Ortodoxă botează pruncii, care nu înțeleg, ce se întîmplă cu ei prin această Taină? Dar și de ce să botezăm pruncii, deoarece ei sunt fără păcat ?» Răspunde protoiereul Oleg Steniaev.
În Sfînta Scriptură se spune că în Împărăția lui Dumnezeu «nu va intra … nimic necurat» (Apocalipsa 21;27).
Este evidentă iluzia că pruncii ca și cum ar fi fiinţe total lipsite de păcat. Amintiți-vă cum în „Mărturisire” preafericitul Augustin în copilăria sa se căiește. El scrie: „Dar cine este curat de păcat în faţa Ta? Nimeni, chiar și un prunc, chiar dacă el a trăit doar o zi. Cine îmi va spune despre asta? Nu cumva un alt copil, în care eu văd păcatele mele? Deci, în ce am păcătuit, sau prin ce? Nu prin acea că, plîngînd, deschideam gura cu lăcomie, prinzînd gurguii mamei mele? Căci, eu să deschizînd în mod similar gura acum, desigur, nu în căutarea laptelui matern, ci pentru primirea hranei corespunzătoare vîrstei mele, aș fi fost batjocorit și condamnat pe dreptate… Ar fi fost bine, chiar și cu îngăduinţa de vîrsta fragedă, prin plîns cerînd cele necuvenite, de a mă supăra și indigna pe cei în vîrstă neascultători, chiar și pe părinți, zgîrîind şi luptînd în măsura puterilor şi în orice mod de a face rău, pentru accea că ei nu îndeplineau capriciile și ciudăţeniile copiilor? Nu poţi acuza copiii pentru slăbiciunea și neputința corpurilor lor, dar defectele spirituale merită condamnate. Am avut ocazia sa văd, de exemplu, un copil invidios: el nu putea încă vorbi, dar privea furios și gelos la fratele sau alăptat (Mărturisire I.7.11).
În Sfînta Scriptură se spune că fiecare om născut pe pămînt moștenește păcatul lui Adam (I Corinteni 15;22). Psalmistul David a exclamat: «că iată, întru fărădelege m-am zămislit şi în păcat m-a născut maica mea » (Ps. 50;7). Și noi știm din Sfînta Scriptură: de fiecare dată cînd Dumnezeu a pedepsit omenirea, El a pedepsit nu nu numai pe cei maturi, ci și copii, și chiar și pe prunci (Numeri 16;27-32).
De aceea de a afirma că noi nu ar trebui să botezăm pruncii, deoarece aceştea, ca şi cum ar fi fost prin predestinaţie sfinţi, nu este în totalitate corect – aceasta nu corespunde revelației biblice. Atunci cînd vorbim despre botezul pruncilor, despre acea ca putem lua în comuniunea bisericească a copiilor mici, nu trebuie să uităm că în vremurile Vechiului Testament, cînd acţiona Legea și mai puțin acționa Harul (Ioan 1;17), pruncii, de asemenea, erau primiţi în Biserica Vechiului Testament. În Legea lui Dumnezeu se spune: În ziua a opta de la naştere sa fie efectuată circumcizia la fiecare [prunc] de gen masculin din neamul vostru. (Geneza 17;12).
Circumcizia (tăierea împrejur) după cum știm – este un prototip de botez creștin. Dacă pe timpurile Legii Vechiului Testament, cînd acţiunea Harului era foarte limitată, copilul putea intra în comunitatea credincioșilor, prin circumcizie și participarea la Paștele Vechiului Testament, după cum este scris: « nici-un necircumcis nu are voie să mănînce din miel » (Exodul 12;48), oare este posibil ca cineva să creadă că, odată cu venirea lui Isus Hristos pe acest pămînt s-a agravat situația copiilor ? Bineînțeles că nu! „Căci Legea a fost dată prin Moise; harul și adevărul au venit prin Isus Hristos „(Ioan 1;17).
Iar Iisus a zis: «Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine» (Мarcu 10;14).
Cineva ar putea întreba: «De unde putem vedea ca circumcizia sa transformat prin sine în Sfîntul Botez?» Despre aceasta noi putem citi de la Sfîntul Pavel în epistola sa către Coloseni: «În El (adică în Hristos) voi sunteți circumciși cu circumcizia nefăcută de mîina omului, desprinsă din carnea trupului păcătos, prin circumcizia lui Hristos, fiind îngropată împreună cu El, prin botez» (Coloseni 2; 11-12). Astfel, stabilim că circumcizia sa transformat prin sine în Botezul Creştin. Astfel cum puteau fi circumciși pruncii de opt zile, aşa şi noi botezăm copiii la vîrsta fragedă.
Dar în Sfînta Scriptură este un text mai exact, în care se vorbeşte în mod direct, că copiii pot fi botezaţi şi chiar este necesar. În cartea Faptelor Sfinţilor Apostoli, găsim următoarea povestire: Auzind aceasta, ei (adică locuitorii Ierusalimului) au fost străpunşi în inimă şi au strigat: «Bărbaţi, fraților, ce sa facem?: «Pocăiți-vă» le-a zis Petru … » (Fapte 2,37-38). Cînd Petru cheamă la pocăință, el nu spune «Pocăiţi-vă toţi» se pot pocăi doar oamenii maturi care pot conştientiza păcatele lor.
Și apoi apostolul vorbește despre Botez și deja vorbește un pic diferit « si fiecare dintre voi sa fie botezat in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.» (Faptele Apostolilor 2;38) . Apostolul Petru explică de ce fiecare ar trebui să fie botezat pentru iertarea păcatelor. Dar, după cum am aflat, omul a fost zămislit în nelegiuire și născut în păcat (Psalmul 50;7). Iar pentru prunc nu există altă posibilitate de a supraviețui decîti curățarea în sîngele lui Isus, doar decît prin Botez. Și apoi apostolul Petru spune chiar mai exact: Căci vouă vă este dată făgăduinţa (făgăduinţa iertării păcatelor prin botez şi darul Duhului Sfînt) şi copiilor voştri. După cum putem vedea, părtași ai Harului Botezului şi Mirungerii pot fi nu numai oamenii maturi, ci și copii.
Desigur, oponenții botezului copiilor pun adesea o întrebare rațională: În Sfînta Scriptură este spus: Cel ce va crede și se va boteza, va fi mîntuit «(Marcu 16;16). Şi, după cum zice Sfînta Scriptură:»… botezul, nu reprezintă spălarea murdăriei trupeşti, ci conştiinţă bună faţă de Dumnezeu.
Dar, aici apare o altă întrebare: oare Harul se ofera unui om de altă credință? Bineînțeles (!), şi în Biblie există mai multe astfel de exemple. De exemplu, se povestește cum la Domnul Isus Hristos a venit sutașul, care avea un slujitor (de altfel, în limba greacă este numit „flăcău”, adică copil), care suferea grav, iar Isus Hristos, văzînd credința sutașului, el îi spune: «Du-te, slujitorul tău este sănătos» (vezi Mat. 8;5-13). Un alt caz: Într-o zi, Isus era în casă, iar niște oameni l-au adus pe prietenul lor paralizat la pat; nu au putut intra în casă, astfel încît a fost demontat acoperișul și au omul coborît pe pat la picioarele lui Isus. Și, văzînd credința lor, Isus a zis slăbănogului, se pare, nu numai fizic, ci și spiritual, «Scoală-te, ia-ți patul, și du-te la casa ta» (vezi Marcu 2;3-12) Deci, este posibil ca din credința unor oameni alții primesc vindecare divină, făcînd comuniune cu Harul.
Mai ales în Sfînta Scriptură se spune: «Îndrumă copilul la început său de drum astfel că nu se va abate de la el cînd va îmbătrîni » (Proverbe 22;6). Nașii de botez dau un angajament de a educa finii lor în sfînta credință. Și, după cuvintele lui Hristos, «Nu interziceţi copiilor să vină la mine», acceptăm în comuniune cu Biserica pruncii pe care îi aduc părinții și nașii lor de botez, și după credința părinților și nașilor de botez, se săvîrşesc Tainele Sfîntului Botez și Sfînta Taină a Mirungerii.
Material preluat din: www.pravoslavie.ru
Traducere realizată de Nicu
