Pentru a se dezvolta ca persoană, fiecare copil trebuie luat așa cum este. Fiecare trebuie să primeascã atenția necesară. Dacă nu luăm în seamă un copil, nu trebuie sã fie din neplăcere sau plictiseală, trebuie să o facem din motive pedagogice; de exemplu, atunci cînd copilul trebuie să învețe să nu întrerupă pe alții sau să accepte faptul că nu este întotdeauna în centrul atenției. Fiecare este cineva pentru care a murit Hristos.
Comportarea unui copil poate fi o pacoste sau să aibã nevoie de corecție, dar iubirea pe care o experiază în mod constant trebuie să-i dovedească că existența lui nu este în sine o pacoste.Trebuie să distingem între persoană și comportamentul ei rău.
Toți copiii au nevoie de o atenție individuală regulată din partea adulților care-i învață. Cunoscînd relațiile lor speciale cucopiii, părinții obișnuiesc să jongleze cu acest lucru. Chiar atunci cînd o mamă e ocupată cu alți copii, un zîmbet aici, o îmbrățișare dincolo pot fi distanța între siguranță și disperare. Dacă am fost aspri față de un copil, trebuie să ne revanșăm pentru asta. Cînd ne-am pierdut controlul și am strigat furioși, să încercăm să începem cu „Te iubesc nespus, dar…”.
Sursa: revista ”Apostolat în Țara Făgărașului”, nr. 50, martie 2011, pag.13
