Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creștinilor, numită de Biserică ”Sărbătoarea Sărbătorilor”. Aceasta începe cu mersul la biserică, la ora 00:00, unde creștinii iau lumină și sfințesc ouăle roșii și pasca, și continuă în familie, la masa de sărbătoare. Despre ”Această mare Zi a Învierii lui Hristos” am discutat cu Diaconul Victor Casian, care ne-a oferit și câteva sfaturi în legătură cu faptul cum ar trebui să celebrăm Paștele. Mai multe detalii aflați din interviul de mai jos.
Părinte, ce este Paștele și ce ar trebui oamenii să cunoască despre această sărbătoare?
Învierea lui Hristos este sărbătoarea întregii lumi creștine, însă nicăieri nu este atât de luminoasă ca în Ortodoxie. Cuvântul ”Paște” vine de la ebraicul ”Pesah”, care înseamnă ”trecere”, derivând la rândul său din cuvântul egiptean ”Paseh”, care înseamnă tot ”trecere”. Creștinismul a preluat Sărbătoarea Paștilor din iudaism (la ei era sărbătorită trecerea poporului evreu prin Marea Roșie și eliberarea poporului din robia egipteană, trecera lui Dumnezeu pe lângă casele evreilor din Egipt și cruțarea lor de la moarte), dar i-a dat un conținut și un sens nou: pomenirea Patimilor, Morții și Învierii lui Hristos. Paștele creștin este sărbătoarea trecerii de la păcat și moarte la sfințenie și viață veșnică. Paștele, ca sărbătoare a Învierii lui Hristos, reprezintă culmea întregii vieți liturgice ortodoxe, dă sens tuturor celorlalte sărbători ale Bisericii Ortodoxe. Pentru noi, ortodocșii, fiecare Duminică reprezintă Sărbătoarea Învierii. Paștiee este ”Sărbătoarea Sărbătorilor”.
Cum ar trebui creștinii să sărbătorească această zi?
Sigur că mulți oameni în zilele noastre spun: „Sărbătoresc Paștele!”. Pentru unii Paștele înseamnă întâlnirea cu rudele, pentru alții – un miel copt și ouă roșii, pentru alții – chefuri și beții, pentru alții – ziua din an când își amintesc că mai trebuie să calce pe la Biserică, etc. Un creștin Învierea Domnului trebuie să o sărbătorească mai întâi în ”Familia Mare – Sfânta Biserică”, participând și bucurându-și sufletul cu frumusețea cântărilor Sfintelor Paști. Nu trebuie uitat nici de frumosul obicei de sfințire a Paștelui. Familia creștină după slujba de Înviere se așează la masa pascală, unde cu toții rostesc rugăciunea ”Hristos a Înviat din morti,…”, apoi capul familiei ciocnește ouă cu soția și cu ceilalți membri, rostind formula tradițională: „Hristos a Înviat!” – ”Adevărat a înviat!”. De asemenea, în ziua de Paște fiecare familie pleacă pe la prieteni și rude, vestind Învierea Domnului prin frumosul salut: ”Hristos a Înviat!”.
Ce au/nu au voie creștinii să mănânce de Paști? Impune Biserica anumite restricții?
În Sfânta Tradiție nu vom găsi ”Ce mâncăm de Paști și ce nu mâncăm?”, dar vreau să vă spun ce se cere în primul rând: ”să ne curățim simțirile şi, prin neapropiata lumină a Învierii, să vedem pe Hristos strălucind”. Așadar, înainte de a gusta din bucatele pregătite pentru sărbătoare, să ne împărtășim întâi cu Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Care S-a jertfit pentru noi și a noastră mântuire. Vă voi relate unele ”tradiții” pe care unii le consideră că nu trebuie să lipsească la masa de Paști.
Tradiția consumului cărnii de miel la Paști – noi, creștinii, am împrumutat-o de la evrei, căci, după cum bine știm și am menționat mai sus, la celebrarea paștelui lor se consuma carne de miel, potrivit dispozițiilor date de Dumnezeu lui Moise (cartea Ieșire, capitolul XII). Însă, mielul sacrificat atunci prefigura pe Însuși Mântuitorul Hristos. La noi, la creștini, sărbătoarea pascală, având cu totul o altă semnificație (trecerea Domnului Iisus de la moarte la viață), nu este condiționată de jertfirea și consumul mielului.
Iepurașul aducător de ouă roșii provine de pe meleaguri germane și simbolizează fertilitatea. Prima apariție a iepurașului ca simbol al Paștelui a avut loc în Germania. Apare menționat în cărți în jurul anului 1500, deși e probabil ca el să fie prezent de mai multă vreme în tradiția populară. Germanii sunt, de altfel, primii care au inventat dulciurile în formă de iepuraș, la 1800, din aluat și zahăr. Simbolul iepurelui provine încă din vremea festivalurilor pagâne dedicate zeiței Eastre. Tot pe la anul 1800, în Franța și Germania au apărut și primele ouă din ciocolată sau de diferite culori (uitându-se de ouăle de culoare roșie care au și ele o explicație religioasă). Respectiv, iepurașul și ouăle de ciocolată nu au nimic în comun cu creștinismul.
Să nu credem că dacă vor fi toate acestea la masa de Paști, vom împlini învățătura Bisericii. Vom împlini mai degrabă o tradiție. Respectând-o, să ne străduim în primul rând să săvîrșim cele cerute de Biserică în mod obligatoriu: „să ne curăţim simţirile şi, prin neapropiata lumină a Învierii, să vedem pe Hristos strălucind”.
Cât durează Paștile?
Pentru mulţi, Sfânta Înviere se încheie odată cu „luatul luminii” de la biserică. Pentru alţii, Învierea se termină odată cu ciocnitul ouălor roşii în familie şi cu degustarea preparatelor culinare specifice. Alţii asociază Paştele cu cele câteva zile libere de concediu. Pentru alţii, Paştele se încheie odată cu dispariţia iepuraşilor de ciocolată de pe rafturile supermarketurilor. Pentru copii, din păcate, Paştele înseamnă venirea iepuraşului. Pentru mine, Înviera Domnului NU ARE DURATĂ, exemplul dupa care mă conduc fiind Sfântul Serafim de Sarov care zicea în fiecare zi: ”Hristos a Înviat!”.
Ce trebuie să spunem copiilor despre Sfintele Paști?
Sfinții Părinți spun că trebuie să-i învățăm pe copii numai binele, fiindcă răul îl vor învăța și singuri. Eu și acuma țin minte că de Înviera Domnului trebuie de vopsit ouă roșii (numai roșii, mama ne spunea de ce roșii! ), când mama, în Sâmbăta Mare, era cea care ne arăta cum se vopsesc ouăle, cum se coace pasca și tot ea era cea care ne învăța că de Sfintele Paști trebuie de plecat pe la casele creștinilor și a-i saluta cu salutul ”Hristos a Înviat!” (poate această tradiție se mai păstrează și în alte părți ale Moldovei). La copii nu e destul a le spune că trebuie de făcut anumite lucruri, dar trebuie să le fim și un exemplu.
Hristos a Înviat!
Anna Casian-Musteață
