Francezii se aşteaptă la o mai mare flexibilitate din partea Bisericii Catolice
În urma unui sondaj definitivat si publicat, joi 17 septembrie 2009, marea majoritate a francezilor, catolici sau nu, speră într-o atitudine mai „flexibilă” din partea Bisericii, vizavi de cei divorţaţi sau/şi recăsătoriţi. Pelerin a ales să ceară părerea creştinilor separaţi, divorţaţi, recăsătoriţi sau care trăiesc în cuncubinaj. Biserica Catolică le cere să stea departe de sacramente (comuniune, reconciliere, împărtăşanie)
Chiar şi în sânul aceleiaşi Biserici, unele persoane îşi doresc o gândire inovatoare. Pelerin a organizat o dezbatere între Xavier Lacroix, filosof şi teolog de la Universitatea Catolică din Lyon, membru al Comitetului Naţional Consultativ pentru etică, şi P. Guy de Lachaux, preot al Episcopiei de Evry, alături de mai multe persoane divorţate (de peste cincisprezece ani). Toti îşi doreau să existe posibilitatea reconcilierii şi reintegrării.
Principalele concluzii ale studiului
40% dintre francezi divorţează şi 38% dintre catolici.
„Catolicii practicanţi sunt şi ei în mod identic afectaţi de divorţ. Cu excepţia faptului că sunt mai puţin afectaţi de divorţul părinţilor decat restul francezilor (11% în loc de 21%), dar sunt cel mai afectaţi de divorţul copiilor (19 % în loc de 9%).”
Catolicii divorţează la fel de mult ca şi ceilalţi francezi (17%) şi se recăsătoresc în aceleaşi proporţii (5%).
„Practicienii care divorţează au un număr mai mic de divorturi (13%). De reţinut însa, unul dintre cinci pensionari este divorţat iar jumătate dintre ei şi-au reconstruit viaţa (prin mariaj sau concubinaj). O cifră explozivă, în condiţiile în care aceştia reprezintă marea majoritate a catolicilor practicanţi!”
16% dintre francezi sunt afectaţi de divorţ şi se recăsătoresc.
„Catolicii practicanţi sunt cei mai mulţi, din cauza vârstei lor (18%), pentru că şi copiii lor au divorţat şi s-au recăsătorit mai mult decât alţii (cu 7%).”
80% dintre francezi nu înţeleg „interzicerea comuniunii, împărtăşirii”, care îi vizează pe cei divorţaţi şi recăsătoriţi.
„Practicanţii ocazionali, şi-au exprimat şi ei nelămurirea, într-o măsură chiar mai mare (85%). În această lume secularizată, comuniunea este văzută ca un ritual „de apartenenţă la Biserică”, la care toţi creştinii trebuie să fie împărtăşiţi. În plus, toată lumea se aşteaptă ca Biserica să emită mesaje de dragoste, iertare, reconciliere.”
În contrast, francezii obisnuiti resping mai puţin „interdicţia de a se recăsători” (75%), iar practicanţii o aprobă în proporţie de 35%.
Cu toate acestea, din momentul în care sunt „afectaţi de divorţ, credincioşii regulaţi se desolidarizează de poziţia Bisericii.
„Dintre aceştia 69% (faţă de 57%) se aşteaptă „la o atitudine mai flexibilă” a Bisericii faţă de cei recăsătoriţi, iar 76% nu mai pot suporta, nici în ceea ce-i priveşte pe ei şi nici pe copiii sau părinţii lor, să rămână neîmpărtăşiţi.”
Atunci când catolicii sunt divorţaţi, opinia lor este imposibil de distins faţă de cea a populaţiei generale.
„Ei se declară în masă (85%) favorabil unei relaxări a „interzicerii comuniunii”.
Se poate vedea deci, concluzionează sondajul, o prăpastie reală între opinia catolică şi cea a autorităţilor Bisericii Catolice (episcopi, teologi).”
Chiar şi în sânul aceleiaşi Biserici, unele persoane îşi doresc o gândire inovatoare. Pelerin a organizat o dezbatere între Xavier Lacroix, filosof şi teolog de la Universitatea Catolică din Lyon, membru al Comitetului Naţional Consultativ pentru etică, şi P. Guy de Lachaux, preot al Episcopiei de Evry, alături de mai multe persoane divorţate (de peste cincisprezece ani). Toti îşi doreau să existe posibilitatea reconcilierii şi reintegrării.
Principalele concluzii ale studiului
40% dintre francezi divorţează şi 38% dintre catolici.
„Catolicii practicanţi sunt şi ei în mod identic afectaţi de divorţ. Cu excepţia faptului că sunt mai puţin afectaţi de divorţul părinţilor decat restul francezilor (11% în loc de 21%), dar sunt cel mai afectaţi de divorţul copiilor (19 % în loc de 9%).”
Catolicii divorţează la fel de mult ca şi ceilalţi francezi (17%) şi se recăsătoresc în aceleaşi proporţii (5%).
„Practicienii care divorţează au un număr mai mic de divorturi (13%). De reţinut însa, unul dintre cinci pensionari este divorţat iar jumătate dintre ei şi-au reconstruit viaţa (prin mariaj sau concubinaj). O cifră explozivă, în condiţiile în care aceştia reprezintă marea majoritate a catolicilor practicanţi!”
16% dintre francezi sunt afectaţi de divorţ şi se recăsătoresc.
„Catolicii practicanţi sunt cei mai mulţi, din cauza vârstei lor (18%), pentru că şi copiii lor au divorţat şi s-au recăsătorit mai mult decât alţii (cu 7%).”
80% dintre francezi nu înţeleg „interzicerea comuniunii, împărtăşirii”, care îi vizează pe cei divorţaţi şi recăsătoriţi.
„Practicanţii ocazionali, şi-au exprimat şi ei nelămurirea, într-o măsură chiar mai mare (85%). În această lume secularizată, comuniunea este văzută ca un ritual „de apartenenţă la Biserică”, la care toţi creştinii trebuie să fie împărtăşiţi. În plus, toată lumea se aşteaptă ca Biserica să emită mesaje de dragoste, iertare, reconciliere.”
În contrast, francezii obisnuiti resping mai puţin „interdicţia de a se recăsători” (75%), iar practicanţii o aprobă în proporţie de 35%.
Cu toate acestea, din momentul în care sunt „afectaţi de divorţ, credincioşii regulaţi se desolidarizează de poziţia Bisericii.
„Dintre aceştia 69% (faţă de 57%) se aşteaptă „la o atitudine mai flexibilă” a Bisericii faţă de cei recăsătoriţi, iar 76% nu mai pot suporta, nici în ceea ce-i priveşte pe ei şi nici pe copiii sau părinţii lor, să rămână neîmpărtăşiţi.”
Atunci când catolicii sunt divorţaţi, opinia lor este imposibil de distins faţă de cea a populaţiei generale.
„Ei se declară în masă (85%) favorabil unei relaxări a „interzicerii comuniunii”.
Se poate vedea deci, concluzionează sondajul, o prăpastie reală între opinia catolică şi cea a autorităţilor Bisericii Catolice (episcopi, teologi).”