Toate catehismele şi cărţile de învăţătură ortodoxe definesc căsătoria ca o „Taină a Bisericii”. La prima vedere, această definiţie poate părea ciudată; căsătoria a fost şi este practicată, de creştini şi de necreştini, de atei, de generaţii întregi de fiinţe umane care nu au ştiut niciodată sensul cuvîntului „Sfîntă Taină”. Omul se naşte, se căsătoreşte, naşte prunci şi moare. Acestea sunt legile firii pe care Dumnezeu le-a rînduit şi le-a binecuvîntat; dar căsătoria este evidenţiată în mod deosebit în Biserică. Este numită „Taină” însăşi binecuvîntarea specială revărsată asupra bărbatului şi a femeii care se căsătoresc.
Noţiunea de căsătorie ca Sfîntă Taină presupune faptul că omul nu este doar o fiinţă cu funcţii fiziologice, psihologice şi sociale, ci că este un cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu; adică, întreaga sa viaţă ‒ şi îndeosebi momentele decisive ‒ implică valori veşnice şi pe Dumnezeu Însuși.
(John Meyendorff, Căsătoria ‒ perspectiva ortodoxă, Editura Renașterea & Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2012, p. 20)
Sursa: www.doxologia.ro
