A început a VI-a săptămână a Postului Mare
„Începând cu dragoste a şasea săptămână a cinstitului post, să cântăm, credincioşilor, laudă, înaintea prăznuirii Stâlpărilor, Domnului Celui ce vine în slavă cu puterea dumnezeirii în Ierusalim, ca să omoare moartea. Pentru aceasta să gătim cu dreaptă credinţă semnele biruinţei, ramurile virtuţilor, strigând Osana Făcătorului tuturor.” (Stihira a 3-a Triodului, de la „Doamne strigat-am…”, de la Vecernia zilei)
Stihira de mai sus este de o profunzime teologică uluitoare, însă ceea ce ne surprinde în mod deosebit este fineţea limbajului. Deşi suntem în ultima săptămână a Postului Mare (potrivit rânduielilor Bisericii noastre, Păresimile se termină în Vinerea Floriilor; Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor fiind considerate drept praznice), îndemnurile Triodului în privinţa postului par a fi identice cu cele din prima săptămână. Dragostea şi bucuria („Începând cu dragoste a şasea săptămână a cinstitului post, să cântăm, credincioşilor”), care trebuie să ne însoţească pe calea Postului (numit de imnograf şi „cinstitul post”), ne aduc aminte de cuvintele Mântuitorului din Predica de pe munte: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu, însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 16-18). Coordonatele „înainteprăznuirii Stâlpărilor”, adică a praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, redate de melod („… să cântăm, credincioşilor, laudă, înaintea prăznuirii Stâlpărilor, Domnului Celui ce vine în slavă cu puterea dumnezeirii în Ierusalim, ca să omoare moartea”), sunt inedite şi ele reuşesc, într-o oarecare măsură, să întregească două dintre profeţiile Vechiului Testament legate de acest mare moment din istoria mântuirii: „Ziceţi fiicei Sionului: Mântuitorul tău vine! El vine cu plata, şi răsplătirile merg înaintea Lui!” (Isaia 62, 11) şi „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci, iată, Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim, şi arcul de război va fi frânt. El va vesti pacea popoarelor şi împărăţia Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare şi de la Eufrat până la marginile pământului” (Zaharia 9, 9-10).
Stihira de mai sus este de o profunzime teologică uluitoare, însă ceea ce ne surprinde în mod deosebit este fineţea limbajului. Deşi suntem în ultima săptămână a Postului Mare (potrivit rânduielilor Bisericii noastre, Păresimile se termină în Vinerea Floriilor; Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor fiind considerate drept praznice), îndemnurile Triodului în privinţa postului par a fi identice cu cele din prima săptămână. Dragostea şi bucuria („Începând cu dragoste a şasea săptămână a cinstitului post, să cântăm, credincioşilor”), care trebuie să ne însoţească pe calea Postului (numit de imnograf şi „cinstitul post”), ne aduc aminte de cuvintele Mântuitorului din Predica de pe munte: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu, însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 16-18). Coordonatele „înainteprăznuirii Stâlpărilor”, adică a praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, redate de melod („… să cântăm, credincioşilor, laudă, înaintea prăznuirii Stâlpărilor, Domnului Celui ce vine în slavă cu puterea dumnezeirii în Ierusalim, ca să omoare moartea”), sunt inedite şi ele reuşesc, într-o oarecare măsură, să întregească două dintre profeţiile Vechiului Testament legate de acest mare moment din istoria mântuirii: „Ziceţi fiicei Sionului: Mântuitorul tău vine! El vine cu plata, şi răsplătirile merg înaintea Lui!” (Isaia 62, 11) şi „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci, iată, Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim, şi arcul de război va fi frânt. El va vesti pacea popoarelor şi împărăţia Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare şi de la Eufrat până la marginile pământului” (Zaharia 9, 9-10).
ziarullumina.ro
