Amnesty International: “poporul şi morala nu există, nu avem de la cine cere scuze”!
Chiar dacă sunt lipsite de sens şi finalitate, discuţiile cu reprezentanţii organizaţiilor preocupate de promovarea intereselor homosexualilor, cum ar fi Amnesty International Moldova, descoperă unele amănunte destul de interesante. În cadrul discuţiilor purtate în cadrul mitingului de protest organizat de Noua Dreaptă la 15 februarie, au avut loc unele schimburi de idei şi opinii între o tabăra şi alta. Astfel, datorită unor astfel de discuţii am aflat că „poporul şi morala” nu sunt decât o ficţiune. „Nu există decât indivizii, drepturile lor individuale şi morala individuală”, acesta este sofismul în baza căruia activează aşa-numitele „organizaţii pentru apărarea drepturilor omului”. Iată de ce Amnesty International Moldova a refuzat să ceară scuze pentru ofensele aduse, în pofida insistenţei societăţii civile din Republica Moldova. Ei nu recunosc nici suveranitatea poporului, nici valorile sale naţionale şi morale. Mai mult decât atât, ei se arată dispuşi să sfideze în continuare aceste valori în numele ideologiei pe care o promovează.
Morala? Ce este morală şi cine este omul care stabileşte ce este moral şi ce nu?
Morala nu are nevoie de legitimitate şi nici de persoane care să o reconfirme. Existenţa ei este firească şi descrie ordinea firescului (româneşte – „a omeniei”), având rădăcina în bagajul spiritual şi valorile tradiţionale ale unui popor. Morala este modelul ideal al unei societăţi, este farul spre care se mişcă un popor în procesul său de desăvârşire.
Iată de ce nu este deloc ieşit din comun să evocăm ortodoxia când vorbim de o ordine morală şi de Biserica Ortodoxă în calitatea ei de pilon de bază al valorilor morale.
Normele juridice nu pot contrazice morala pentru că ele nu reprezintă decât un instrument pentru realizarea unui model social ideal care ar corespunde cel mai bine aspiraţiilor unui popor. Chiar dacă statul este definit ca unul “laic” în Constituţie, poporul care îşi exercită suveranitatea prin organele statului, fiind mai presus de „legea supremă a statului”, este unul ortodox, respectiv, valorile şi aspiraţiile sale nu pot fi altele decât creştin-ortodoxe. Iată de ce Noua Dreaptă când a vorbit despre “jignirea poporului” nu s-a referit la încălcarea unor norme Constituţionale, ci la profanarea unor simboluri şi valori naţionale ale poporului.
Omul-persoană nu este decât o expresie individualizată a valorilor tradiţionale şi morale. În afara neamului şi al Bisericii el este lipsit de sens, fiind incapabil să-şi exercite libertatea şi drepturile. Iată de ce în momentul în care negăm existenţa poporului, în calitatea sa de identitate colectivă, precum şi a moralei, în calitatea sa de bun colectiv, negăm însăşi natura umană a omului, reducându-l la esenţa sa biologică. Pornind de la aceasta, sintagma „organizaţia pentru apărarea drepturilor omului”, pe care şi-o atribuie Amnesty International Moldova, sună foarte straniu, odată ce aceasta luptă împotriva omului şi a omeniei, pentru un “om” abstract, golit de orice conţinut valoric. Un om incapabil să mai fie liber.
sursa: octavianracu.wordpress.com
moldovacrestina.info
