Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Muntele Sinai)
Aceasta manastire este un unicat in felul ei. A fost si este manastirea unde se aduna toti pustnicii si sihastrii care traiesc prin crapaturile muntilor din imprejurimi. Ei vin aici in duminici si sarbatori, la praznice mari, ca sa participe la Sfanta Liturghie si sa primeasca Sfanta Impartasanie. De la distanta manastirea nu-si dezvaluie silueta din pricina zidurilor de incinta, foarte inalte, ci doar turlele se vad, cu cat depasesc inaltimea zidurilor.
Intrarea in manastire se face pe o poarta ingusta si joasa, bine ferecata, apoi o alta poarta, tot asa de ferecata ca prima, si numai la anumite ore. Biserica este asezata in pozitie centrala a zidurilor. De jur-imprejur sunt chiliile, cu doua si trei nivele, unde locuiesc calugarii. Terenul fiind in panta se urca si se coboara mai multe trepte, de la o latura la alta a zidurilor de aparare, depinde de directia in care vrei sa mergi. Altarul sfintei biserici este asezat pe rugul pe care l-a vazut Moise arzand, dar nu se mistuia. Acel rug vegheaza si acum. Ramurile lui sunt pe zidul din spatele bisericii, iar radacina in Sfantul Altar.
In Sfantul Altar se afla Sfintele Moaste ale Sfintei Ecaterina. Biserica Sfanta Ecaterina este impodobita cu picturi murale, de mare valoare, cu foarte multe candele agatate de tavan, aproape ca nu se poate vedea partea de sus pictata a bisericii. Cine saruta sfintele moaste ale Sfintei Ecaterina primeste un inel simbol ce are urmatoarea istorie : Ecaterina a fost fiica de mare demnitar roman. A crescut intr-un lux despre care nu se poate vorbi in cuvinte. Era foarte inteligenta si de o frumusete nemaiintalnita. La anii casatoriei, cunostea toata intelepciunea vremii respective. Starea materiala, intelepciunea si frumusetea fizica a facut-o sa fie stapanita de o mandrie diabolica.
Multi tineri de rangul ei au voit sa o ia de sotie dar Ecaterina ii umilea pe toti. Asa procedand nu a gasit, din cei multi cati s-au prezentat ca sa o peteasca, pe nici unul demn de a fi logodnicul ei si deci, sot de viata. Sistemul pe care l-a adoptat, a eliminat pe toti candidatii la casatorie, iar pacatul mandriei a stapanit-o si mai mult.
Asa stand lucrurile, ea se gandea la un logodnic ideal dar modelul acestuia nu l-a intalnit inca printre cei care s-au prezentat ca sa o peteasca. Dumnnezeu care pe toate le plineste si da mana de ajutor pacatosilor, nu o lasa prada vicleanului diavol nici pe frumoasa, inteleapta si indestulata Ecaterina, ca intr-o noapte ea are o vedenie. In aceasta descoperire se facea, ca la ea a venit o Doamna, cu chip ceresc, imbracata cu voal de matase, in culori pe care inca nu le mai vazuse pana atunci, cu Fiul ei de mana, un Tanar stralucitor, care se apropie de ea cu o eleganta nemaipomenita, cu pasi lini, parca zburand, purtati de o adiere de vant si se apropie de patul in care dormea, ingropata in puf.
O clipa se examineaza reciproc, apoi superba Doamna, o intreaba cu o voce angelica, aratand spre Fiul ei: ” Iti place de El ?” Ecaterina vedea in acel tanar, chipul desavarsit al logodnicului ei si fara ca sa stea pe ganduri, zise Slavitei Doamne: „Da imi place!” Maica cea frumoasa se intoarse catre Fiul ei, Caruia ii pune aceeasi intrebare: „Dragul Meu tie iti place de aceasta copila?” La care Fiul raspunse: „Nu!” si Fiul se intoarce cu spatele catre tanara fecioara cu dezgust, adaugand si aceste cuvinte „Ca este mandra! Este plina de mandrie!” si indata petitorii au disparut.
Ecaterina s-a desteptat din somn, foarte mahnita, ranita in orgoliul ei, ca pana atunci n-a infruntat-o, n-a umilit-o nimeni asa cum a umilit-o Acest tanar si s-a pus pe plans toata noaptea cat a mai ramas dupa vedenia ei. A doua zi , cu ochii umflati de plans, s-a sculat din pat si mult s-a gandit si s-a framantat, „ce va sa insemne aceasta”. Si pentru ca nu putea sa dezlege singura visul, nici pe Cel ce o petise nu l-a cunoscut, isi aduse aminte de un pustnic, ca fiind foarte intelept, si deci numai acela putea sa-i dezlege enigma.
Fara sa mai astepte raspunsul altora, s-a echipat corespunzator pt. o asemenea vizita si a plecat cu pasi grabiti spre chilia acelui om al lui Dumnezeu, care nu locuia prea departe de palatul in care locuia Ecaterina cu parintii ei. Era distanta de circa o ora de la ea pana la acel batran, care locuia intr-o padure, langa un izvoras cu apa limpede si rece. Ajunsa la chilia batranelului, ii spuse inlacrimata ceea ce visase cerand de la el dezlegarea visului, deoarece nu avea liniste, de cand o vizitase acea Doamna cu Fiul ei. Batranelul cunostea orgoliul tinerei si o linisteste cu cuvinte potrivite, indemnandu-o sa asculte sfatul lui si daca va asculta, totul va fi bine: „Sa te rogi la Dumnezeu – ii spune crestinul – si sa lepezi mandria care te stapaneste, ca Cel care a venit la tine, este impotriva celor mandrii. Sa te socotesti cea mai nevrednica, cea mai de pe urma fiinta si atunci El are sa te iubeasca.”
Fata il dorea pe Acel tanar ideal, nu cu patima unei tinere de seama ei, ci cu totul altfel. Ea nu prea stia cum Il dorea si tocmai acest lucru o impingea si mai mult, sa-L doreasca, sa faca orice, pt. a intra in gratia Lui, ca in nici un chip nu-L mai putea scoate de la inima ei.A plecat de la batran hotarata sa-i respecte sfatul, desi nu se prea potrivea cu gandirea ei. Ecaterina a realizat ca intelepciunea batranului se datora faptului ca era crestin.
De cand i-a dat sfaturile acelea, Ecaterina le-a pazit cu multa ravna, a devenit o buna crestina si nu mai era mandra, nu mai avea gandul acela diabolic care o tinea departe de Dumnezeu, se modelase dupa modelul sfintilor si era fericita. Ce mai incoace si incolo, devenise o buna crestina si in aceasta postura se simtea asa cum niciodata nu se simtise. In fiecare seara inainte de culcare, isi facea rugaciunea in taina, sa n-o vada nimeni. Toti ai ei erau impotriva crestinilor. In perioada aceea crestinii erau prigoniti de pagani. Cei care refuzau sa se lepede de credinta erau omorati in chinuri groaznice.
Era constienta Ecaterina de ce o asteapta daca ea devine crestina dar si hotarata in ceea ce facea, de aceea se si ruga si implora pe Acela, sa vina ca nu mai poate rabda intarzierea Lui. Si asa astepta cu ardoare pe mirele ei. Dumnezeu care cunoaste toate, nu S-a lasat mult timp asteptat. Intr-o noapte se arata Marita Doamna, cu Fiul ei, dar de aceasta data totul era mai stralucitor, decat cum fusese prima data si Ecaterina, ca arsa a sarit din pat, cu mult curaj, inflacarata pt. a-L intampina. Fiul o placu de asta data, si dovada ca asa a fost, ii dadu o verigheta pe care El, cu mana Lui, o puse in degetul ei.
Ce fericita a fost Ecaterina atunci, este greu a spune in cuvinte, dar a jurat lui Hristos, legatura sfanta, pe viata si pe moarte. Cand s-a desteptat din acest vis, uimirea ei a fost si mai mare, era mai fericita acum decat in vis, vazand ca in deget avea o verigheta. „Deci a fost adevarat !Nu a fost vis ci a fost adevarat! Fiul lui Dumnezeu este Logodnicul meu si acum fac acest legamant inaintea Lui, ca nu ma voi mai desparti de El, chiar daca va fi sa mor!” Mai spusese cineva aceste cuvinte si cand a vazut prin ce suferinte trece Iisus, inainte de cantatul cocosului, cum ii spusese s-a lepadat cu juramant, „ca nu-L cunoaste pe Omul acesta.”
Ca sa scurtam povestirea noastra adevarata,- ca este cale lunga si frumoasa- cu Ecaterina nu s-a petrecut asa. Ea a fost hotarata si ceea ce a spus aceea a si facut, primeste pt. Mirele Hristos, moarte de martir. Ingerii ii ridica firavul ei trup, in vazul chinuitorilor si il duc la Sinai, asezat de cuviosii de aici intr-o racla.
